Călătorometrul pe 2012: zece ţări vizitate

2012 a fost an bisect, dar nu cred că ziua aia în plus a lui februarie a fost motivul pentru care am reuşit să nu prea stăm pe-acasă. Am vizitat zece ţări, în unele mai fusesem de câteva ori, pe altele era prima oară când le vedeam.

Bulgaria: Bansko

Revelionul ne-a prins în Bansko, în Bulgaria, unde localnicii mi-au câştigat respectul prin felul în care îşi primesc turiştii în staţiuni, prin starea pârtiilor, prin tavernele pitoreşti şi prin cheful de Anul Nou. Trebuie să o amintesc pe Stela, bulgăroaica de la centrul de închiriere de schiuri, pe care am îndrăgit-o pentru perseverenţa cu care vorbea română stricat.

La baza pârtiei, de unde se lua telegondola

Bulgaria: Bansko a doua oară

În februarie ne-am întors în staţiunea bulgară numărul 1 cu un grup de prieteni pe care îi convinsesem că merită să vii să schiezi la vecinii de la sud de Dunăre decât în Austria, unde ar fi urmat să cheltuiască de două ori mai mult.

De data asta Andrei şi-a dezvoltat un vocabular minim în bulgară (“pisică”, “plăcintă cu brânză”, “te iubesc”, “mulţumesc”), stimulat poate şi de faptul că Maria din grupul nostru reuşea să converseze cu localnicii (bunica ei era bulgăroaică).

Parcă nu a mai fost aşa de aglomerat ca de Revelion, dar pârtiile dificile erau închise publicului pentru că aveau loc competițiile FIS Alpine Ski World Cup.

Norvegia: Oslo, Bergen

Norvegia a fost pentru mine un vis devenit realitate. Țările nordice mă atrag, dar prețurile mă ţin departe. Aşa că în Oslo am apelat la airbnb, iar pentru obiectivele turistice ne-am folosit de reducerile obţinute prin cardul de student.

M-am bucurat de fiecare moment al călătoriei, de începuse Andrei să-mi spună ironic că în Norvegia curge lapte și miere. Dar cel mai mult m-au încântat aurora boreală (văzută din avion), croaziera printre fiorduri şi traseul făcut prin pădurea cu copaci burduşiţi cu muşchi din Rosendal.

În Bergen am învățat să nu ne temem de intemperii, pentru că, după cum ne-a zis o nemțoaică, „nu există vreme urâtă, ci doar haine nepotrivite”.

În Oslo am mai făcut o mini-croazieră pe la muzeele din Peninsula Bygdøy, am mâncat carne de ren şi-am dârdâit de frig de mi se făcuse brusc dor de casă. Tot acolo am admirat statuile lui Vigeland şi strigătul lui Munch, ne-am minunat la arhitectura norvegienilor şi la cât de mari sunt familiile în Nord. Şi încă ceva: norvegienii ştiu cum să facă muzeele interactive, de uiţi noţiunea timpului când le treci pragul.

Serbia: Bela Crkva și iezerele

La începutul verii eram acolo unde intră Dunărea în ţară, aşa că am dat o fugă şi până la vecinii sârbi, în Bela Crkva (“Biserica Albă”).

Orăşelul te învăluie într-o atmosferă a trecutului, prin clădirile construite în timpul Imperiului Habsburgic, laolaltă cu cele specific sârbeşti, prin maşinile şi magazinele de pe vremea lui Pazvante şi prin localnicii care se plimbă pe biciclete.

Eu mai fusesem în Serbia şi voiam să-i arăt şi lui Andrei frumoasele iezere din apropierea graniţei cu România.

Belgia: Bruxelles, Leuven, Werchter

În Belgia am ajuns pentru concertul celor de la Florence and The Machine, pentru care ne luaserăm bilete încă din decembrie 2011.

În Bruxelles am închiriat biciclete și am văzut tot ce era de văzut (parcuri, muzee, Atomium). Și, cum ne spuneam noi fericiţi ce ca lumea e să vizitezi pe două roți, abia acasă ne-am dat seama că, pentru şase ore de pedalat, ne-au taxat cu 18 euro de bicicletă.

În ziua concertului am luat trenul spre Leuven, oraş în apropierea căruia se ţine faimosul festival Rock Werchter. Ca mai toate centrele universitare, Leuven era plin de tineri şi plin de biciclete.

Iar la Werchter chiar am văzut cele mai multe biciclete adunate la un loc! Câte să fi fost oare?

Am văzut cât de bine este organizat un festival în afară şi i-am ascultat pe Noel Gallagher’s High Flying Birds, Snow Patrol, Die Antwoord. Cireaşa de pe tort: m-am înghesuit cu liceeni veniţi din toată Europa să-i vadă pe Florence + The Machine.

Germania: de la Köln la Bingen + Stuttgart

Cred că cea mai mare aventură a anului 2012 a fost cea din Germania, când ne-am cumpărat două biciclete second-hand din Köln şi am pedalat timp de cinci zile pe valea Rinului (150 de kilometri), cu bagajele pe portbagaj, trecând prin Bonn, Andernach, Koblenz, Rhens, oraşe şi orăşele pline de istorie şi castele şi pitoreşti precum poveştile de Fraţii Grimm.

Nu aveam rezervări la cazare, aşa că ne cazam când se însera, la hosteluri, la Guesthouse, la hoteluri chipurile special concepute pentru biciclişti.

Ne-am împrietenit cu un iranian care nu auzise de Mesopotamia, cu un englez care călătorea de o lună prin Europa; un neamţ ni s-a alăturat pe o bucată de drum şi ne-a dus la un castel cu prinţi, iar o doamnă de vârsta a treia de-a locului se încăpăţâna să-mi vorbească în germană, deşi îi spuneam că nu prea mai ştiu limba.

În Mannheim ne-am chinuit să ambalăm bicicletele să le trimitem în România cu Atlassib, că era prea scump să le punem la avion. Iar în Stuttgart am prins Festivalul Peștelui și ne-am luat țeapă cu cumpărăturile, că nu știam că la nemți duminica magazinele sunt închise.

Marea Britanie: Aberystwyth în Țara Galilor

Țara Galilor înseamnă pentru mine câmpuri verzi, cu dealuri care te îmbie la plimbări în natură și Marea Irlandei rece cu plaja sa pietroasă și plină de alge spiralate.

Am stat într-un oraș în care jumătate din locuitori erau studenții veniți la Universitate. Cei de prin partea locului chiar vorbesc galeza (o limbă pe cale de dispariție), dar parcă nici ei nu mai știu cum se scrie corect „Aberystwyth”.

Copilul din mine a stat tot drumul cu capul pe geam în timpul plimbării cu mocăniţa prin valea râului Rheidol, ce conta că îmi curgeau lacrimile șoroaie pe obraji de la curent.

Olanda: Amsterdam

Între două escale am avut un răgaz de trei ore în care ne-am plimbat prin centrul Amsterdamului.

Nu m-au impresionat prea mult damele din vitrină din Red District sau mirosul de marijuana, ci bicicliștii care pedalau cu viteză. Și noi biciclim, dar ăștia prea erau violenți în goana lor pe două roți.

Bulgaria: Krushuna, Devetashka, Devetaki și Lovech

Toamna a mai venit cu un week-end break la vecinii de la sud.

Am traversat Dunărea cu bacul la Zimnicea și ne-am îndreptat spre nord-centrul Bulgariei, unde se află peșterile Devetashka, Devetaki, cascadele de la Krushuna şi pitorescul Lovech.

Austria: Viena

La mijlocul lui noiembrie am prins niște bilete ieftine la Austrian Airlines și am revizitat Viena. Orașul era deja împodobit de iarnă și străzile fremătau de shopaholici – apropierea Crăciunului e întotdeauna un motiv întemeiat să faci cumpărături.

Noi ne-am plimbat pe jos, am dârdâit puțin de frig că prea bătea vântul acolo și ne-am atins obiectivul turistic: ne-am dat în Roata din Prater.

Slovacia: Bratislava

Bratislava e doar la o oră distanță de Viena, așa că am revăzut și capitala Slovaciei.

Ce o să-mi aduc mereu aminte din călătoria asta a fost turul ghidat gratuit alături de alți turiști veniți din alte colțuri de lume, camera de hostel care arăta mai degrabă a cameră de hotel și prețurile care sunt asemănătoare cu cele din România (față de Viena care ne cam usturase la buzunar).

România

Week-end-urile nu prea ne-au prins acasă nici în 2012, așa că merită menționate câteva ieșiri frumoase pe care le-am făcut în România pe parcursul anului. Am fost la munte fie că era zăpadă sau nu (Cota 2000, Piatra Mare, Ciucaș, Călimani, Comarnic, Piatra Craiului, Padina Fest, Stâna Regală), ne-am dus la mare la Vadu, că e mai retras și așa ne place nouă, ne-am dat cu bicicleta pe la Întorsura Buzăului, la Moara Vlăsiei, pe la conace, am participat la Prima Evadare și la Comana Bike Fest, am mai făcut și niște voluntariat pe la concursuri, și am făcut și city-breaks la Brașov, Ploiești și Breaza.

Și, pentru că am adoptat un motănel, l-am luat și pe Șosețică în câteva călătorii.