
- Traseu: Sinaia – Drumul Codrului – DN 73 – Saua Dichiu – coborare la Bolboci – Padina – push-bike Piatra Arsa – intoarcerea in Sinaia pe soseaua Trans-Bucegi.
- Lungime: 70km
- Altitudine: 1500m pozitiv
- Grad de dificultate: mediu (anduranta fizica; pantele sunt pe sosea; push bike; coborare pe sosea)
- participanti: Andrei si Ciprian T.
Anul acesta mi-am propus ca cel putin o data pe luna sa explorez cu bicicleta drumuri forestiere de munte sau deal. In aprilie am fost pe drumurile care curg prin vaile dintre masivele Piatra Mare, Baiului si Grohotis (Judetul Prahova, JudetulBrasov). Dupa tura asta, schimbatorul si urechea lui au cedat, asa ca in luna mai am facut pe mecanicul si nu prea m-am mai dat cu bicicleta.
Tura a inceput cu o vreme perfecta de pedalat, adica cer innorat. Se anunta ploaie si ne asteptam sa ne racoreasca dupa urcari. Din Sinaia incepem traseul pe drumul codrului, chiar in fata restaurantului Taverna Sarbului. Aici ne-am intalnit cu un al treilea biciclist care voia sa ajuna singur la 1400. Acum i s-a parut mai interesant traseul spre Saua Dichiu. 🙂
Spre Bolboci

Nici nu ne-am dat seama cand am urcat cei 600 de metri, mai o vorba, mai o poza, si iata-ne la intersectia Cabana Bolboci catre Cabana Piatra Arsa. Nu am mai vazut stanele de oi, ci mai mult turme de vaci dupa model austriac.
Am coborat spre Bolboci pe un forestier pietruit si larg; panta este acceptabila si ne-am putut tine pe bicicleta la 30-40 km/h.
La Bolboci ne-am fi dorit sa facem inconjurul lacului, dar deja incepusem sa nu mai avem timp pentru urcarea la Piatra Arsa. Asa ca decizia a fost simpla, plecam in directia Padina (Hotel Pestera) si apoi urcam la Piatra Arsa (push-bike). Scurtam traseul!
De la Bolboci la Padina
De la Bolboci la Padina am mers pe partea dreapta a lacului, unde am dat peste un drum asfaltat de curand. Valea este perfecta pentru un week-end de relaxare la munte.
Din platoul Padinei am ales sa taiem curbele de nivel dupa GPS spre traseul marcat cu banda albastra care duce la Piatra Arsa. Initial am crezut ca este un forestier, dar in scurt timp ne-am dat seama ca este albie de rau.
Cum impingeam noi la biciclete, am dat peste hoti de lemne care, cand ne-au vazut, s-au prefacut ca taiau cu drujba niste copaci deja cazuti, dar, dupa cateva minute, au trecut la copaci buni. Aveau mai sus caii liberi pentru carat busteni, niste armasari tineri care se alergau pe unde noi abia mai urcam.
Piatra Arsa
Dupa o ora de urcare cu scheme “Fabien Barel”(bicicleta pe umeri) am ajuns la Piatra Arsa unde am dat de prea mult confort pentru o cabana de munte. Nu stiu cum de au putut face drum asfaltat in rezervatie, de circula masinile de parca ar fi autostrada. Poate era si timpul sa asfalteze drumul, pentru ca restaurantul arata mai bine cu baia renovata :-P. Cine vine cu masina la cabana, poate sa deguste mancare, noua ne era pur si simplu foame.
Dupa ce am luat o portie de maliguta cu branza si o supa de pui, am iesit din cabana sa ne intindem oasele pe iarba. Timpul ne presa, era deja ora 17:00, dar tot am zabovit o ora. Mai aveam doar coborarea de facut.
Coborarea cu peripetii
Nici nu am plecat bine de la Piatra Arsa ca am si avut un accidentat. Mai bine spus, o cascadorie, cu un sant, o bicicleta in aer si un om peste bord. Intr-un fel, mai bine ca s-a intamplat aici si nu mai jos, unde nu am fi avut asa multe optiuni de coborare.

Au cedat cateva spite de la roata spate si urechea schimbatorului, asa ca am hotarat sa coboram pe asfalt pana in Sinaia.

Concluzia turei a fost ca reducem numarul de kilometri de la 60-70 la 30-50. Suntem antrenati pentru urcari de 1000m altitudine pozitiva si ne pregatim pentru urcari de 1500m. Deja ce depaseste 2000 ne este imposibil de facut.
Pana in iulie, coboram in #Subcarpati.
[embedplusvideo height=”440″ width=”550″ editlink=”http://bit.ly/17AgUM7″ standard=”http://www.youtube.com/v/Bxqjtbh_vCg?fs=1″ vars=”ytid=Bxqjtbh_vCg&width=550&height=440&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=¬es=” id=”ep4474″ /]

Pingback: La mare cu bloggerii de travel » Poveşti călătoare
Pingback: Cu cortul la Padina pe Jepii Mari şi Mici » Poveşti călătoare