Dacă întrebi pe cineva de cum e la mare în Vama Veche, o să auzi păreri de la „libertate”, la „nu m-aș duce să stau acolo”. Cui îi place, revine aici în fiecare an, dar mai sunt și reticenți care preferă stațiuni cu renume sau să meargă cu cortul în pustiul de la Vadu. Nouă ne-au făcut cu ochiul și frumusețile de la sud de Vamă, pentru că poți avea parte de un week-end break plin, fără să cheltuiești o avere.

Ai zice că nu-mi place în Vamă

Nu o să ridic în slăvi Vama, pentru că nu sunt fana teraselor, fiecare cu muzica ei dată tare, și nici nu mie se pare că te simți cu adevărat liber pe plajă în Vamă, la câtă lume se strânge acolo. Printre corporatiștii veniți cu mașina și dichisiți să pară îmbrăcați neglijent, am recunoscut adevărații vamaioți, puținii care au mai rămas: cu pielea arămie de la cât stau pe plajă, în blugi murdari, dimineața îți cer o țigară, iar la prânz o bere și după-amiaza îi vezi aruncându-se îmbrăcați în apă, după care își fac somnul de frumusețe trezire direct cu fața în nisip. Mai sunt și niște nudiști, dar nu prea-i remarci, că stau ascunși în nordul golfulețului.

Program de week-end în Vamă

Am revenit în Vamă la mijlocul lui iunie, împreună cu alți bloggeri de travel, la invitația agenției Young Tours, care ne-a asigurat transportul și cazarea la hostelul Pura Vida Beach Hostel. Vama Veche e bună pentru un week-end break tocmai pentru că e la graniță cu Bulgaria și poți face ceva mai mult decât să stai pe plajă.

Vineri

Mini – vacanța poate începe chiar de vineri seara când te cazezi la Pura Vida Beach Bar&hostel și petreci până târziu pe terasă. Unii o să meargă mai devreme la culcare (mai ales dacă au lucrat vineri), alții o să stea să vadă răsăritul. Eu am testat pe pielea mea că poți să mergi la mare și să ai parte de un pat confortabil, un duș cald și totuși să nu te usture la buzunar toată experiența asta. Plus priveliștea!

Sâmbătă

Micul dejun se ia tot pe terasă, sub soarele ăla care bronzează sănătos până în ora 10. Mie-mi plac lactatele, așa că mi-am găsit un iaurt la unul din magazinele din Vamă, alții au avut parte de cafea de la barul hostelului. Programul de bronzat continuă pe plajă până în ora 12, când e timpul pentru sightseeing.

Trecem vama la bulgari și ne întreptăm spre Tyulenovo, pe țărmul stâncos al Mării Negre, unde apa e neașteptat de clară și de un turcoaz ce te duce cu gândul la țări mai apropiate de ecuator. Trei dintre noi îndrăznim să ne băgăm în apă de pe stânci; mai viteji sunt Dragoș și Anca care chiar sar de la vreo patru metri înălțime în apă.

La Tyulenovo se poate mânca la restaurantul Delfina, unde o să te amuze traducerile în română de pe meniu; eu zic că sunt făcute cu Google Translate: „sandviș cu șunka, cașcaval se constipă”, „toast de la mașina de prăjit păine cu șunka, brănză topită”. În rest, mâncarea e ieftină și bună (mai puțin Ayranul, care nu seamănă la gust cu cel din Turcia); te saturi cu vreo 10 leva (aproximativ 25 de RON). Mie mi-au plăcut și pisicile care ne dădeau târcoale pe sub mese și faptul că a plouat.

În funcție de cât se zăbovește la masă sau pe stânci, se mai poate merge la capul Kaliakra. Noi am sărit peste partea asta și am mers direct la Balchik, să vizităm reședința de vară preferată a Reginei Maria. Până să intri în curtea castelului, o să te farmece digurile pline de pescăruși și cormorani. Am luat-o prin apă să-i fotografiem mai îndeaproape, numai că apa e foarte rece, cu pietre și meduze. Ar fi bine măcar încălțăminte potrivită să ai (sandale de trekking sau pantofi speciali pentru apă cu pietre).

Balchikul e o bijuterie cochetă, un labirint de străduțe, vile, cascade, grădini și poduri. Îți ia vreo trei ore să-l vizitezi pe îndelete, ca să ai timp și să citești toate panourile informative.

Pe deal e Vila Săgeata Albastră unde se pot degusta vinuri, iar Vila Suita e folosită pe post de hotel. Cum la toate palatele drăguțe e și o mireasă, bineînțeles că și aici e musai să dai de una, numai că fericita de aici se căsătorea cu un spaniol și tot mișunau rudele mirelui prin castel, eleganți și bruneței.

Pe seară se mănâncă la ferma de midii de la Dalboka, unde, la fel, mâncarea e foarte bună și te surprinde alăturarea sărat-dulce (stafide, ananas, prune). Cu 10 leva mi-am luat midii la cuptor cu cartofi, varză și ananas și un ceai negru și nu am reușit să termin tot de mâncat.

Duminică

Cum duminică e program de voie, am ales să merg până la 2 Mai, că sunt vreo 5 kilometri de mers pe malul apei și peisajul e superb. Mi-a plăcut că nu era multă lume și că am putut să mă bucur de natură în liniște. În 2 Mai am revizitat un camping în care am stat în 2011 și am furat cireșe din pomii care umbresc curtea. Pe plajă am remarcat un localnic venit pe bicicletă să pescuiască. Foarte de treabă, omul mi-a povestit istoria zonei și cum au cam dispărut nudiștii din zonă.

Când m-am întors în Vamă, la hostel, lumea mânca pește afumat adus de Diana și bea vin de Segarcea. Până să apuc să mă satur și eu, a început o ploaie caldă de vară și-am alergat în mare să mă bucur de vremea aia frumoasă.

Ploaia s-a oprit, dar a început mai aprig după vreo juma’ de oră, de-au început să fluture perdelele de pe terasă. Îmi era în continuare foame și am privit cum se scurgea apa de pe acoperișuri la Papa la Șoni, pe ritmuri de muzică ungurească. Au și ăștia o mâncare de te lingi pe degete: pui cu vișine și gomboți cu stafide. Porțiile par mici și prețul cam piperat, dar te saturi! Nu-mi mai venea să plec de acolo, mai ales că pe la ora 5 au pus Depeche Mode, melodie după melodie, dar trebuia să plecăm spre București.