Din vara lui 2012 avem o pisică, pe Motanul Şoseţică, şi, din când în când, îl mai luăm cu noi în călătorii, când nu avem cu cine să-l lăsăm acasă. În vacanţa de Paşte din 2013, eram în drum spre sud-vestul țării cu tot cu Șosețică și împreună am făcut un traseu pe la Cazanele Dunării, pe Ciucaru Mic.
Cu pisica la plimbare pe Ciucaru Mic
Eram în luna mai, era cald și nu puteam lăsa motanul în mașină, așa că l-am luat cu noi pe traseu. Obișnuit cu plimbările, Şoseţică, în lesă şi ham ca un căţel, a luat-o înainte pe potecă.
Drumul nu e greu, se poate face şi în sandale de trekking, deși prima jumătate a traseului e puțin cam abruptă. Ce nu luasem noi în considerare e că zona asta din sudul Banatului are un climat submediteranean iar în luna mai e deja zăpușeală acolo. Căldura îl oboseşte pe Șosețică la un moment dat: cu limba scoasă afară se opreşte şi nu mai vrea să înainteze. Andrei îl ia când în braţe, când pe umeri, ca pe o blană naturală.
Mai rău e că Șosețică era necastrat la vremea respectivă și-l apucau „căldurile”, adică ne prindea cu dinții de ce apuca și scotea niște sunete de genul „trrrrrrr”.
La jumătatea traseului este un loc de belvedere, amenajat cu o masă şi bănci. Încercăm să ne facem o fotografie împreună, cu Dunărea în spate, dar rezultatul nu ne mulțumește, că ne ies doar fețele noastre transpirate.
Următoarea porţiune din traseu e mai lină, iar în ultima parte chiar se coboară uşor. Pădurea e frumoasă, de-un verde proaspăt, și, exact ca-n compunerile din casa primară, se aud păsările cum cântă printre ramuri.
La un moment dat foșnește ceva printre frunze. Mi se face puțin teamă ca nu cumva să fie vreo viperă, când colo e doar o ţestoasă de uscat.
La capătul traseului turistic ai vedere asupra Cazanelor Mici și asupra malului sârbesc. Merită să suporţi căldura şi ţânţarii ca să ajungi aici! Iar dacă a trecut liliacul sălbatic, tot ai destule flori pe traseu care să-ți încânte simțurile.
Cum ajungi pe traseul Cazanele Mici – Ciucaru Mic
Dacă te îndrepți spre Modova Nouă pe DN 57, la aproximativ 22 de kilometri de Orșova, după Ogradena, este Golful Dubova. Chiar la intrarea în golf, pe stânga, e o parcare de belvedere, apoi imediat pe dreapta sunt panouri informative despre traseele turistice ce se pot face în zonă.
Cum ajungi cu mașina din București la Dubova
Noi l-am ales pe cel mai scurt, că nu aveam timp îndeajuns la dispoziție, plus că eram cu pisoiul după noi. Traseul ecoturistic Cazanele Mici – Ciucaru Mic este lung de 2 kilometri, se poate face într-o oră și este marcat cu triunghi roșu pe fundal alb. O bună parte din potecă e comună cu cea spre Ciucaru Mare.
Pentru cei interesați de câteva noțiuni de geografie, am explicat mai jos care-i treaba cu Cazanele și cu „munții” ce le împrejmuiesc.
Cazanele Dunării, Ciucaru Mic și Mare
Dacă ai ajuns la Cazanele Dunării ești în Parcul Naţional Porţile de Fier, o arie protejată din sud-vestul României, cu care tot românu’ se mândrește. Probabil și sârbii de pe malul celălalt sunt încântați de cum se vede Dunărea în Parcul lor Naţional Djerdap.
Bazinetul sau Golful Dubova desparte Cazanele Mici de Cazanele Mari și la intrarea în localitatea omonimă începe traseul nostru turistic.
Masivul Ciucaru Mare (318 m altitudine) împreună cu Ştirbăţul Mare (Veliki Strbac pe sârbește) (768 m) delimitează la nord și la sud Cazanele Mari, sector ce se desfășoară pe o lungime de aproximativ 4 kilometri, între Plavișevița și Golful Dubova.
Cazanele Mici se întind între bazinetul Dubovei şi Ogradena, au aproape 3 kilometri lungime și sunt încadrate de masivul Ciucaru Mic (313 m) la nord şi Ştirbăţul Mic (sau Veliki Strbac) (626 m) la sud.
Alte obiective turistice în zonă
În preajma Cazanelor sunt mai multe de văzut; pe unele le poți vedea din mașină, dacă încetinești (Statuia lui Decebal sculptată în stâncă, Cetatea Trikule care iese din apa Dunării, Mănăstirea Mraconia pe mal). Pentru altele e recomandat să iei o plimbare cu vaporașul (Peșterea Ponicova, Tabula Traiana) sau să mergi la picior pe traseele din Parcul Național Porțile de Fier.
Concluzii
Dacă mergeți spre sfârșitul primăverii sau vara pe orice traseu la Cazane, luați-vă o sticlă cu apă de băut la voi, aparat de fotografiat și fiți atenți la ce animăluțe vă ies în cale.
Deși Șosețică a ajuns cu bine la mașină și la finele călătoriei noastre prin Banat, nu cred că o să-l mai luăm cu noi la plimbare când vremea te îndeamnă la bronzat.
Mai multe fotografii găsiți pe profilul Google + al Poveștilor Călătoare.
