Cum sună o vacanță 2 în 1? Exact ca-n reclamele la promoții! Cam așa a fost și vacanța noastră de la începutului verii lui 2014, când ne-am plimbat timp de zece zile prin două peninsule: Italică și Iberică, atrași de un concert.

Pretextul: concert Arcade Fire

Portugalia era de ceva vreme pe wish list-ul meu de călătorii, dar aveam alte priorități.

Vezi unde visam să ne plimbăm în anul 2014 în articolul de aici.

Până la urmă am ajuns în Portugalia că era mai ieftin acolo prețul biletului la concertul Arcade Fire. Trupa asta canadiană îmi place de prin 2007 și, când am aflat că sunt în turneu prin Europa, am verificat toate combinațiile de avioane și bilete de concert până am tras concluzia că în Lisabona e cel mai avantajos să mergem.

La fel făcusem și în vara lui 2012 când concertul lui Florence and the Machine ne-au adus în Belgia, prilej să ne plimbăm și prin Germania apoi, iar în 2013 Depeche Mode ne-au atras în Italia, excursie continuată cu Spania și Andorra.

Transportul

Biletele le-am luat cu o lună și jumătate înainte de a pleca în vacanță, iar cazarea am rezervat-o cu șapte zile în avans.

• Din București spre Bologna (Italia): zbor Wizzair 130 RON/ persoană.
• Din Bologna spre Porto (Portugalia): zbor Ryan Air 41 de euro / persoană.
• Din Porto până în Obidos cu autocarul (schimb în Calda da Rainha) 20 de euro.
• Din Obidos până în Lisabona cu autocarul: 8 euro
• Din Lisabona spre București: zbor cu TAP Portugal  120 de euro/ persoană
•  + Bilet de-o zi la festivalul Rock in Rio unde cântau Arcade Fire: 61 de euro/persoană

Itinerariul pe zile

Două zile în Bologna (26-27 mai 2014)

Andrei visa să ajungă în Italia, să se plimbe cu bicicleta pe unul din traseele L’ Eroica din Toscana. Am găsit bilete de avion super ieftine (130 de ron) spre Bologna, oraș aflat în regiunea de alături, Emilia-Romagna, și m-am gândit că putem lua un tren spre Toscana dacă vrem să facem și ceva ciclistic. Din păcate în două zile nu am avut timp decât să ne bucurăm de arhitectura orașului și de specialitățile culinare locale: mortadella, parmigiano-reggiano, tortellini și ragù, gelato.

Opt zile în Portugalia (28 mai – 4 iunie 2014)

Un zbor direct din București în Portugalia nu l-am văzut niciodată mai ieftin de 300 de RON, și asta pentru bilete luate cu juma’ de an în avans. Dar am găsit o variantă mai ieftină, prin Italia 🙂 Așadar, am făcut o escală de două zile în Bologna, apoi am zburat spre Porto, în nordul Portugaliei, cu Ryan Air (182 de ron de persoană). Portugalia mi s-a arătat plină de dealuri, cu vreme capricioasă, de-a trebuit să-mi cumpăr de îmbrăcat ceva mai gros ca să nu fac frigul pe-acolo.

Zilele 1-2: Porto + Guimaraes

Mie mi-a plăcut mai mult Porto decât Lisabona, poate și pentru că orașul ăsta ne-a „întâmpinat” în Portugalia. De-aici am făcut o excursie de-o jumătate de zi în Guimaraes, acolo unde se spune că s-a născut Portugalia. Biletul de tren Porto-Guimaraes a fost de 3 euro, mai ieftin decât biletul de autobuz din centrul Bolognei la aeroport (6 euro).

Ziua #3: Obidos

Eram mai-mai să renunțăm la orășelul ăsta superb, pentru că nu aveam transport direct din Porto până acolo. Trebuia să fi schimbat trenul de vreo patru ori… Dar exista și varianta autobuzului (pe care l-am schimbat o dată); așa am rămas la planul inițial și ne-am bucurat de un loc care o să-mi rămână mereu în suflet: Obidos un amestec de Veliko Tarnovo + oraș grecesc + sat de pe Valea Rinului + Valea Loarei.

Ziua #4: Lisabona

În Lisabona aveam bilete la festivalul Rock in Rio, ăsta fiind motivul pentru care venisem în Portugalia. Din punct de vedere al acusticii și al locației, a fost unul din cele mai reușite festivaluri la care am participat, pentru că scena era într-o vale și astfel spectatorii stăteau într-un amfiteatru natural. Ne-a plăcut și angelica Lorde, dar mai ales Arcade Fire. Canadienii ăștia sunt niște profesioniști: au cântat o oră jumătate fără pauză, iar spectacolul de lumini și imagini de pe fundal s-au îmbinat perfect cu muzica.

Ziua #5: Lisabona

Am luat Lisabona la pas de-am făcut febră musculară la gambe. Cine-a fost acolo știe ce dealuri sunt în capitala Portugaliei, ca și în restul orășelor. Cel mai mult mi-a plăcut cum au amenajat portughezii malul râului Tejo, că poți să stai la plajă pe dalele de piatră sau pe spațiul cu nisip. Am vizitat Muzeul Muzicii Fado, după care Andrei n-a mai vrut să intre în Castelul San Jorge. Așa mi-am perfecționat tehnica pozatului cu self-timer, că nu erau decât cupluri pe care să le fi deranjat să-mi facă mie poze. Între timp Andrei se împrietenise cu africanii de pe lângă castel care vindeau suveniruri cu semne tribale. Dar asta e o poveste care merită depănată într-un articol separat.

Ziua #6: Sintra

Majoritatea turiștilor vizitează Sintra și Cascais-ul în aceeași zi. Ei bine, noi am stat prea mult în Castelul Maurilor și în Castelul da Pena, că n-am mai avut timp și de plajă. Oricum, la cât de frig era (15 grade) nu știu cum am fi stat noi întinși la soare. Ne luasem după vremea frumoasă din Lisabona și plecasem îmbrăcați subțire. În ziua asta ni s-a stricat aparatul de fotografiat, așa că următoarele zile ne-am descurcat cu telefonul mobil.

Ziua #7: Estoril, Cascais, Cabo da Roca

Îmi doream mult să văd Oceanul și acum eram foarte aproape de el. Am luat trenul spre Cascais și-am coborât la prima stație la care am văzut plajă: Estoril. Cât timp m-am fâțâit eu de colo-colo, entuziasmată nevoie-mare că-s la Atlantic, Andrei s-a prăjit bine de tot, astfel încât și după patru zile îl ustura pielea.

Am plecat de la plajă în momentul când s-a așezat lângă noi o familie zgomotoasă și numeroasă de musulmani. Nu știu ce nație erau, dar sigur erau patru generații ale aceleiași familii, fiecare îmbrăcată în specifiul vremii ei: străbunica cu basma pe cap, în scaunul cu rotile, bunica rotofeie în floricele, mama în bluză cu sclipici și copilul în căruț, totul roz. De bărbați nu mai zic decât că le-a luat o groază să rămână în boxeri (că nu aveau costume de plajă) și să facă o baie rece în ocean.

Din Cascais am luat autobuzul spre Cabo da Roca, cu care portughezii se laudă că este punctul cel mai vestic al Europei continentale. Și ce vânt bătea acolo! Ei bine, ăsta e doar unul din multele atracții „cele mai cele” din Portugalia.

Ziua #8: Lisabona, free guided tour

Ne mai rămăsese o singură zi de petrecut în Lisabona și aia a fost ziua în care am bifat aproape toate „must see”-urile și „must do”-urile din ghidurile turistice: am stat o oră la coadă să mergem cu tramvaiul 28, am participat la un free guided tour la sfîrșitul căruia ni s-a sugerat să dăm câte 15-20 de euro (?!) de persoană, am ajuns în Belem și am mâncat pastel de nata.

**** **** ****

În timpul zborului de întoarcere, am ascultat poveștile vecinei noastre de scaun. O conațională, de aceeași vârstă ca noi doi, dar cu povești de viață de să te închini. Lucra de trei ani în Cascais, dar nu știa mai nimic din Lisabona care era la jumătate de oră distanță. I se păreau portughezii nu numai urâței, ci și prostuți. Ne-a povestit cum a câștigat 80000 de euro la „Noră pentru mama” și a divorțat până la urmă de soțul câștigat la concurs, cum a pierdut mare parte din bani la păcănele, cum și-a făcut taică-su pivniță la bloc și cum îi zic portughezii că e țigancă când o văd cu cercei mari rotunzi. Nu voia să rămână definitiv în Portugalia, că „tot la noi e mai bine!”.