Când ne-am hotărât să luăm calea Norvegiei, ne-am orientat după un ghid primit de ziua mea Oslo și Bergen, precum și după ce scria pe internet (la întrebări de genul ”Ce să faci în Norvegia?” ți se sugera să te duci în Bergen). 

Drumul cu trenul Flåmsbana care leagă cele două orașe este considerat unul dintre cele mai spectaculoase din lume. Planul inițial includea și călătoria cu trenul, numai că în perioada în care am fost noi, se lucra la calea ferată chiar pe tronsonul cu defileul. Data viitoare nu îl mai ratăm!

Bergen a fost capitala Norvegiei în secolul al XIII-lea și până în 1830 era cel mai mare oraș al țării. Bineînțeles că este un important punct maritim și comercial, pe vremuri fiind unul din principalele porturi din Liga Hanseatică. Nici Bergen nu a scăpat de incendii devastatore iar ce-a mai rămas din vechiul port, cheiul Bryggen, face parte acum din patrimoniul UNESCO.

De altfel, casele colorate de lemn apar în mai toate vederile poștale, dar nu sunt atât de numeroase pe cât par în imagini. În prezent, zona respectivă este un cuib de firme de arhitecți și designeri și alți artiști.

Nu istoria ne-a atras pe noi acolo, ci mai degrabă renumele de poarta de intrare spre fiorduri. Despre călătoria cu Hardangerfjordekspressen, am scris în Călătorie printre fiorduri: Bergen – Rosendal.

Dacă nu ești fanul muzeelor, poți face o plimbare printre case și apoi prin pădure până în vârful muntelui Fløyen. Munte este mult spus, dacă te gândești că are doar 320 de metri. Dar lor le place să creadă că Bergen este așezat pe șapte munți (e ceva cu cifra asta magică); cea mai mare înalţime o are Ulriken, 631 de metri.

Puteai lua funicularul care făcea 5-7 minute până sus, însă noi am preferat să o luăm per pedes (că doar nu ne dăm munțomani amatori degeaba) și să economisim cei 40 de NOK cât ne-ar fi costat un drum.

Așa am apucat să vedem cât de mult sport fac norvegienii, sau cât de bine au puse la punct până și traseele prin pădure, cu marcaje și pietriș anti-derapare, cu spații amenajate pentru camping și locuri de belvedere. Până să ajungem în vârful dealului, ploaia s-a întețit și, în loc de panoramă asupra orașului, am avut parte de ceață.

 În a doua zi de stat în Bergen, după călătoria în Rosendal, ne-a mai rămas ceva timp pentru vizitat Acvariul, unde-am văzut pentru prima oară pinguini! Am nimerit acolo exact când era programul lor de masă; un îngrijitor (care vorbea mai bine decât noi engleza), le îndesa câte un peşte pe gât. Pinguinii cică se se hrănesc o dată pe zi, cei care mâncau la ora aia fiind deja la o a doua gustare. Îngrijitorul respectiv ne tot sugera să mergem să vedem şi şerpii, să punem mâna pe ei. Am văzut cum îmbia cu un şoarece o reptilă sclifosită; ziua aceea era ziua şarpelui de masă, dar refuza să înhaţe “prada” care era deja pe lumea cealaltă (şoarecii sunt crescuţi în laborator şi cică îi importă morţi din Suedia, îi lasă pe vecini să facă treaba murdară).

Ce mai poţi face în Bergen este să vizitezi fortăreaţa (noi am văzut-o doar pe dinafară), să iei telecabina până în vârful Muntelui Ulriken, sau să vizitezi unul din multele muzee (Muzeul Maritim, Muzeul Leproşilor, Muzeul Oraşului Bergen, Casa compozitorului Edvard Grieg etc).

Vrei, nu vrei, în drum spre centrul de informare turistică o să treci pe lângă Piaţa de Peşte, care este pe chei, în aer liber.

La toate astea se adaugă festivaluri, concerte şi expoziţii, întregind tabloul unei adevărate capitale culturale europene (Bergen a fost desemnat unul din cele nouă oraşe care să reprezinte cultura europeană în anul 2000).

De ce mi-a plăcut Bergen?

• pentru că am văzut aurora boreală în avionul care ne-a dus din Oslo în Bergen (pozele, din păcate, nu sunt concludente)
• pentru că în cele două zile pe care le-am petrecut acolo, am făcut mişcare în natură (am urcat pe Muntele Fløyen, iar a doua zi, în Rosendal, am făcut un traseu prin pădure, până la cascadă). Simţi că oraşul a crescut în mijlocul naturii.
• pentru că lumea face sport şi este civilizată, pentru că se merge pe bicicletă, pentru că totul este pus la punct (ca în mai toate oraşele Nordului).

• că reciclează; la magazin mai plăteai 2,5 coroane pe sticla de plastic, bani pe care ţi-i recuperai când aduceai recipientul la automatul de reciclat sticle.
• pentru că au case frumoase, cu flori în ghivece, şi nu îşi împrejmuiesc curtea cu ziduri groase, înalte, cum sunt viloaiele din România

Ce nu mi-a plăcut în Bergen?

• Vremea. Bergen are o medie anuală de 260 de zile de zile ploioase. O artistă de origine germană care ne-a acostatsă ne arate colajele ei ne-a spus că localnicii s-au adaptat la condiţiile meteorologice şi nu le pasă de vreme, pentru că poartă haine “tehnice” (după cum ar spune Andrei). Sunt şi nişte glume pe subiectul ăsta, cu un turist care întreabă un băieţel dacă se opreşte vreodată ploaia; la care copilul răspunde “De unde să ştiu, am doar doisprezece ani.” Tot de la artista nemțoaică am învățat că nu există vreme urâtă, ci doar haine nepotrivite.

  

• Cerşetorii români. De ăştia nu cred că scapi nicăieri.
• Cazarea scumpă. Am stat la un hotel de trei stele, Citybox, unde am plătit 1800 de coroane pe trei nopţi (aproximativ 1040 RON). După prima seară în care nu am avut căldură, ne-au schimbat camera cu una ca în prezentarea de pe booking.com. Am avut şi ceva peripeţii la venire, când, pentru că ajunsesem la hotel după miezul nopţii, nu mai era nimeni la recepţie. În ziua respectivă schimbasem trei zboruri, eram obosiţi şi ne-am încercat răbdarea vreo jumătate de oră şi cu un aparat automat care nu ne mai dădea odată cardul să intrăm în cameră.