Cheile Nerei sunt spectaculoase de cum dă colţul ierbii.

Paştele lui 2011 ne-a oferit amintiri de neuitat: am traversat apa rece a râului, ne-am ţinut de pereţii stâncilor să nu cădem în apă, ne-am întâlnit cu drumeţi de toate vârstele cu rucsacuri în spate, ne-am bucurat de frumuseţea Lacului Dracului…

Până şi cei peste nouă kilometri parcurşi pe jos, pe asfalt, la întoarcere, spre cazare, când abia mai trecea o maşină pe stradă (lumea se pregătea de slujba de Înviere, nu ca noi, pe coclauri), până şi kilometrii ăia care mi-au tocit bocancii de munte…mă fac să-mi amintesc cu drag de Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi să vreau să mă întorc pentru o nouă explorare a zonei.