La inceput de toamna, intr-o gasca de 11 oameni am plecat pe dealurile dintre Comarnic si lacul Paltinu. Prietenul muntomanilor si biciclistilor in cautare de conace prahovene, trenul Regio 3001 din Bucuresti ne-a dus pentru 14 lei de persoana in Gara Comarnic.
Punctul de inceput este fabrica Vulturul, de unde urcam pe sosea pana cand panta se reduce.
Apoi o luam pe una din ulite la dreapta si iesim din oras spre meleaguri de fanete, islaz si livezi de pruni.
Zona este deschisa si plina de potecute, care duc şi spre est (spre lacul Paltinul), desi nu ma asteptam sa fie umblat.
Urcam dealul cu pauze dese si admiram natura in culori de toamna.
Cum livezile se terminau si ne apropiam de liziera padurii, am dat de un drum forestier presarat cu stalpi de curent electric, deci urma sa intalnim civilizatie. L-am urmat si, spre surprinderea mea, este intr-o stare buna si pastreaza curba de nivel.
In 30 de minute am ajuns la un canton, unde erau cativa caini legati in curte, probabil padurarii nu erau acasa nevazand pe nimeni in curte. Cei de la canton si-au amenajat un foisor si un izvor cu put. Pe viitor aici ar putea fi un loc de popas.
Drumul forestier este in conditii bune inca 3 km.
Apoi dam de o vale mocirloasa care facuse drumul practicabil doar pentru carute, in conditii de uscat. Aici am hotarat sa urcam spre coama dealului direct spre padure.
Dupa urcarea abrupta printr-o poiana, am pranzit si lenevit sub razele soarelui, exact la intrarea in padure. Constant pe acest drum am fost la trecerea intre foioase si conifere; urcam 10 metri unde eram incojurati de conifere, apoi coboram 20 de metri si apareau foioasele.
Continuam urcusul spre coama dealului, prin padure.
La iesirea din padure, dam de o panorama superba asupra vaii Doftanei, cu satul Brebu in prin plan sud.
Aici a fost cel mai inalt punct al traseului 1047 m, apoi a urmat o coborare pe drum de caruta pana in satul Seciuri.
Pe stanga zarim Barajul Paltinu, mult asteptat.
Drumul ducea prin livezile oamenilor, asa că pe alocuri am putut trece sarind parleazul.
La un moment dat avem vedere mai buna asupra Barajului Paltinu.
Am intalnit localnici la adunat de prune care ne-au invitat sa degustam fructele lor ecologice si ne-au raspuns la toate intrebarile despre animalele pe care le adusesera la pasunat sau carat.
Vasile Musat, intors din Italia sa-si adune poamele, ne-a imbiat la prune, ne-a scuturat un par si ne-a ajutat sa iesim din livada.
Finalul traseului este marcat de o coborare abrupta, pe sosea asfaltata, pana jos la statia de autobuz care urma sa ne duca in Campina.
Jos, in strada, aveam vedere directa la zidul barajului Lacului Paltinu.
Am avut noroc ca am asteptat doar 20 de minute sa vina masina. O localnica s-a suit intr-una din statii cu doua cosuri pline cu ghebe, plus unul de catina, fructele salbatice ale padurii.
In total am mers 5 h inclusiv pauze, traseul are 14 km lungime. Imi pare rau ca nu am avut timp sa vedem mai indeaproape lacul si barajul. Pe viitor am sa propun o varianta imbunatatita a turei, ca sa ajungem si la lac.
Restul fotografiilor le găsiţi pe pagina de Facebook a Poveştilor călătoare, în albumul Comarnic – Paltinu.
Date despre tura:
- Perioada: 23 septembrie 2012
- Conditii : uscat, 23 de grade Celsius (Am avut parte de vreme foarte buna si de o vizibilitate cum nu am mai intalnit – puteam observa in departare curbura orizontului)
- Durata: 5-6 ore inclusiv pauze
- Distanta : 14 km
- Autogara Campina: http://autogaracom.ro/curse.html (traseul Traistieni – Campina)
- Track GPS: Comarnic – Seciuri (Paltinu)