Spre Cabana Curmătura, iarna, pe la 3

Ύn ultima duminicムdin 2012 am făƒcut un traseu de dificultate ușoarăƒ-medie în Masivul Piatra Craiului. Dacă vara suntem mai curajoși și ne aventurăm pe trasee nemarcate sau facem trasee mai lungi, iarna suflam și în iaurt și nu încercăm trasee cu gol alpin.

Până acum gheața ne-a dat cele mai mari bătăi de cap. Nici acum nu am scăpat! Ne pregătisem să înotam prin nămeți, din Zărnești până la Cabana Curmătură, dar zăpada nu era înaltă și mai mult am făcut echilibristică pe poteca bătută și înghețată.

Traseul

Am început să urcăm de la Fântâna lui Botorog spre Cabana Curmătura pe poteca marcată cu dungă galbenă, urmând să coborâm prin Prăpăstiile Zărneștiului pe dungă albastră. Traseul este buclă și l-am parcurs în 5 ore de mers lejer.

De la Fântâna lui Botorog la Curmătura

Intrăm în traseu odată cu un grup între două vârste; unul din bărbați ne spune că în tinerețea lor veneau cu mâncare în rucsacuri tocmai de la Gara Zărnești, că nu existau mașini. Peste 30 de ani, probabil o să fie apa caldă la Cabana Curmătură și o să le povestim tinerilor cum era odinioară.

Deși ninsese la munte, începutul traseului era mai degrabă de toamnă târzie cu petice de zăpadă.

Mai era un grup mai mare cu familii, copii. Ăștia mici erau foarte jucăuși și mersul pe munte era pentru ei o adevărată bucurie. Își povesteau unul altuia cum e a catralioana oară când vin pe traseul ăsta. Cum am ieșit din prima porțiune de pădure, în Poiana Zănoaga, peisajul s-a transformat într-o mare de alb, iar copiii s-au trântit în zăpadă.

Era o zi luminoasă și soarele se reflecta în zăpadă; de-aia la munte iarna e bine să ai ochelari de soare cu protecție.

Tot în drum spre Curmătura am intrat în vorbă cu o doamnă de la Clubul Floare de Colț. Ca o munțomană adevărată, doamna era echipată cu pisici, niște mini colțari care se prind în scobitura bocancului. Te ajută să nu aluneci când e gheață pe potecă și nici nu sunt greu de transportat în rucsac. Am ținut minte și, la întoarcere, ne-am comandat și noi de pe internet, cu 5 lire perechea.

Cabana Curmătura

Cabana Curmătura (1470 m) este una din cele mai bine amenajate cabane de munte din câte am văzut până acum. Mâncarea bună, cabană luminoasă, renovată – un loc foarte pitoresc să faci un popas. Data viitoare o să rămânem peste noapte.

La cabană, un grup de munțomani de-ai locului ne-a făcut o poză pe care am folosit-o apoi ca imagine pentru pentru contul de Facebook al Poveștilor Călătoare. Da, s-a nimerit și să fim îmbrăcați în același baby-blue, că ne place și dă și bine în poză 😉

După un urcuș relativ ușor, îngreunat însă de zăpada înghețată, meritam o mâncare bună. Când mergem pe munte, ciorba de la cabană este întotdeauna mult lăudată.

Ne-am răsfățat și cu plăcintă de mere cu scorțișoară și cu plăcintă cu urdă, totul pe ritmul deocheatelor cântece de munte ale munțomanilor de la masa alăturată. O cântau pe-aia cu „La Cabana Curmătura, la Cabana Curmătura, noaptea pe la trei…”

La Curmătura ne-am simțit ca la o adevărată cabană de munte: priveliște asupra crestelor Pietrei Craiului, câini masivi și blânzi, oameni entuziaști de munte, echipați de iarnă, care se salută și se sfătuiesc ce trasee să mai facă.

Prăpăstiile Zărneștiului

La întoarcere, am luat-o spre Prăpăstiile Zărneștiului, pe dungă albastră, și eram bucuros că am dat, în sfârșit, de un peisaj adevărat de iarnă. Traseul se intersectează la început cu Valea Curmăturii.

Din loc în loc, am dat peste niște cartoane prinse de ramurile copacilor în care trecătorul era atenționat că Parcul Național Piatra Craiului fusese ecologizat și că este interzisă aruncarea gunoaielor în natură.

După câteva urcări și coborâri ușoare, traseul te duce lin pe Muchia Curmăturii.

Coborârea nu e foarte abruptă, dar e destul de periculoasă din cauza gheții. Bine că avem măcar bețe de trekking care ne ajută să ne menținem cât de cât echilibrul.

Drumul forestier trece printre Prăpăstiile Zărneștiilor, care sunt maiestuoase ca o biserică: ca să-l vezi pe Dumnezeu trebuie să îți sucești gâtul uitându-te în sus. Nici nu încape tot peretele stâncilor în poză.

Mergem o vreme și ne minunăm de înălțimea stâncilor și de cum se observă stratificarea rocilor.

Prin tunelul ăsta de stânci te trage curentul, așa că punem gecile pe noi.

Ne apropiem de limita Parcului Național Piatra Craiului; la intrarea în parc sunt amenajați mai mulți pereți pentru cățărare. Dacă arunci un ochi peste panourile informative, o să te amuze denumirile traseelor de cățărare.

O altă surpriză în tura asta fost o sanie uriașă trasă de mașină. Nouă ni s-a părut destul de periculoasă treaba, mai ales că era gheață pe drum. Oare cum s-or fi simțit cei nouă călători de pe sanie?

This entry was posted in Munte, România and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Fatal error: Uncaught Exception: 190: Error validating application. Application has been deleted. (190) thrown in /home2/otzbgdpw/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273