După o primă experienţă împreună la schi la Topliţa, ne gândeam să încercăm nişte pârtii mai bine amenajate în iarna lui 2011 – 2012. Aveam de ales între Austria şi Bansko şi ocazia s-a ivit când ni s-a propus să petrecem Revelionul cu un grup de prieteni în cea mai modernă staţiune de schi din Bulgaria.
Pregătiri de drum: transportul și cazarea
Întrucât drumul din Bucureşti până în Bansko este destul de lung (opt ore) şi pentru că ne doream ceva mai multe zile de schiat decât cele puse la dispoziţie de agenţiile turistice în programul de Revelion, ne-am luat bilete de autocar dus-întors prin Sea LineTravel (aproximativ 300 de RON de persoană). Mai multe informații despre transport găsești aici.
Ne-am făcut rezervare pe internet la Bella Vista Hotel, care pe Booking.com apare ca family hotel. Preţul pentru perioada 29 decembrie – 1 ianuarie a fost acceptabil: 50 de euro / noapte / cameră dublă cu mic dejun inclus. Mai greu a fost să mă înţeleg la telefon cu patronii care nu vorbeau engleză, dar rupeau câteva cuvinte în franceză şi italiană. O surpriză plăcută a fost la sosire când, în preţul stabilit, ne-au dat un apartament foarte confortabil şi ne-au asigurat că “No problem. No problem. Same price”.
Drumul spre Bansko
Drumul a fost destul de obositor şi mi-a amintit de ce nu sunt foarte încântată de Bulgaria: pe unde treci, nu vezi ţipenie de om, pare părăsită. Pe de altă parte aveam un motiv bun de bucurie: pe măsură ce urcam în altitudine, era din ce în ce mai multă zăpadă – în condiţiile în care în Bucureşti abia dăduse o lapoviţă.
De unde să închiriezi echipament
Am ajuns în staţiune pe la 4 după amiaza şi, cu o hartă scoasă de pe internet, am explorat orăşelul în căutarea unui bancomat. Am ochiul format pentru Centrele de informare turistică, așa că am dat de-un Info Point unde am fost vrăjiţi imediat de un instructor de schi să închiriem echipament de la ei (că a doua zi o să fie aglomerat şi n-o să mai găsim ce ne trebuie). Ca să fie mai convingător, ne-a dus cu dubiţa până la centrul de inchiriat Inter Sport şi-am încheiat afacerea pe loc, plătind cu cardul 30 de leva / persoană / zi (aproximativ 65 RON). Preţul scade dacă iei pe mai multe zile. (Între noi fie vorba, am ezitat ceva până să acceptăm toată tărăşenia).
Din nou am fost plăcut impresionaţi de serviciile din Bansko: personalul de la centrul de închiriere vorbea bine engleza şi era foarte săritor; în plus, tipa de la casă, Stela, era pe jumătate româncă şi te amuza când te întreba dacă iei schiuri pentru “doi zile”, iar la plecare te saluta cu “săru’ mâna”.
M-am interesat apoi să văd dacă am fi putut găsi schiuri la un preţ mai bun; găseai şi la 20 de leva pe zi, dacă închiriai pe mai multe zile. Avantajul celor de la Intersport este că se află peste drum de telecabină.
Ce poţi face în Bansko
În prima seară în Bansko ne-am plimbat de-a lungul străzii Pirin, care este paralelă cu râul Glazne şi dă într-o piaţă foarte luminată de instalaţiile de Crăciun. Nişte tineri bulgari ne-au rugat să le facem o poză de grup şi i-am făcut să râdă când le-am sugerat să zică toţi în cor “We love Romania”.
Ulitsa Pirin este foarte animată până târziu în noapte (nu ca în Austria, unde, după ora şase seara e pustiu). De la alţi turişti am aflat că numai în preajma Anului Nou se aglomerează orăşelul şi că de Crăciun a fost linişte.
Coborând spre piaţa Bansko, am tot fost invitaţi să intrăm în tavernele aşezate de-o parte şi de-alta a drumului; sunt foarte pitoreşti, amenajate în stil rustic, cu şemineu, scaune de lemn, vase de lut, blană de oaie şi diferite obiecte de ţesut spânzurate de pereţi, iar muzică populară live întregeşte atmosfera.
Mâncarea este gustoasă şi accesibilă ca preţ (25 de leva o masă pentru două persoane). Într-una din taverne aveam pe masă nişte vase de lut cu mirodenii şi, pentru cineva care nu găteşte prea mult, m-a dat pe spate mirosul de şofran indian (după cum l-a identificat un maestru bucătar).
O altă surpriză a fost când am cerut ceva tradiţional de pui şi ni s-a răspuns că la ei porcul este tradiţional (după un Crăciun plin, noi ne doream ceva mai light).
Ce nu mai ştiam noi şi aveam să deducem “din context” era ce înseamnă cuvântul “механа” pe care îl vedeam la aproape toate tavernele. Iniţial îl citeam “mexana” şi un român chiar ne-a spus că el stă la mexana. Aici ar urma un smile face, pentru că termenul se traduce “cârciumă”.
Am întâlnit mulţi ruşi, români, greci (Bansko e la aproximativ 100 km distanţă de graniţa cu Grecia), dar şi nemţi şi englezi.
Ce mai este de remarcat pe strada pe care am parcurs-o zilnic în drumul nostru spre gondolă / restaurant / bancomat, ar fi magazinul cu bomboane Balkan Sweets (destul de piperate: două leva suta de grame) sau numeroasele magazine de cosmetice din trandafiri, unde era de-ajuns să deschizi uşa şi te izbea mirosul de roze.
Sunt multe magazine de bijuterii de argint sau de blanuri, dacă sunteți pasionați de cumpărături de genul ăsta.
În drumul nostru spre pârtie treceam pe lângă centrul SPA Happy Feet cu peştişori Garra Rufa, care îţi înfrumuseţează tălpile; de fiecare dată ne promiteam că mergem şi la fishy-fishy la întoarcere, fără să ne ţinem de cuvânt.
Pârtiile în Bansko
În Bansko ne-am dus, în primul rând, pentru pârtii: sunt mult mai late, mai lungi şi mai sigure decât cele din România. Ca să nu mai vorbim de preţul telegondolei şi a telescaunului care te duc până la 2500 de metri altitudine.
Sus ai o privelişte superbă asupra crestelor Munţilor Pirin, cât şi asupra staţiunii Bansko (asta dacă nu e ceaţă).
Fiind începători într-ale schiatului, ne-am bucurat că aici am găsit destule pârtii uşoare, aşa că nu ne-am plictisit pe un singur traseu.
Plus că e un aer de vacanţă: lume din toate colţurile Europei, muzică şi voie bună!
Şi ne-a plăcut aşa de mult, încât Bansko e în topul preferinţelor noastre când vine vorba de sporturi de iarnă.
Pingback: Călătorometrul pe 2012: zece ţări vizitate » Poveşti călătoare