Citind jurnale de calatorie de pe carpati.org, am dat peste descrierea unor trasee nemarcate turistic in sona subcarpatica Comarnic – Cornu. Cu gandul sa gasesc portiuni practicabile pentru bicicleta, am plecat sambata dimineata la drum.

Traseul este “semi-bucla”, asa ca, daca plecati din Bucuresti, puteti ajunge in Comarnic cu trenul sau Maxi Taxi de la C & I (autogara pe str. Ritmului ). Pentru intoarcere, puteti lua trenul din gara Breaza HC.

Noi am ales sa plecam cu masina pana in Breaza si sa luam de acolo un maxi-taxi local sau trenul spre Comarnic.

Traseul pe care il alesesem era compus pe baza articolelor citite; l-am transpus in Google Earth si apoi in GPS. Pe Google Earth avea 22 km si urmarea culmea dealurilor din zona, unindu-se cu drumurile de caruta.

La ora 9 am inceput traseul din Comarnic, din fata uzinei Vulturul. Nota: S.C. VULTURUL S.A. Comarnic are ca obiectiv principal de activitate fabricarea si comercializarea de produse refractare silico-aluminoase, ceramica, mase si betoane refractare. http://www.rotes.ro/vulturul/index.php .

Urcam pe drumul asfaltat care deserveste cartierul Comarnicului, mergem in continuare pe drumul de caruta si ne trezim in livezile oamenilor! Cum pe acolo e batatorita poteca, acela este drumul nostru pana in varful dealului.

Din aceasta creasta se vede Secaria si drumul judetean Comarnic – Secaria. Noi ne continuam traseul spre est pe un drum batatorit de caruta. Coboram acest deal intr-o sa pentru a urca pe urmatoarea culme si dam peste un izvor amenajat pentru adapatul animalelor. (tot aici ne intersectam cu un drum care urca din Secaria).

Cand ajungem pe noua culme, drumul o tine spre est, dar o sa ne coboare spre Raul Doftana / Lacul Paltin. Asa ca alegem sa tinem culmea dealului prin padurea de conifere spre sud. Drumul este bun, lat, intalnim marcaj forestier si borne.

In jumatate de ora culmea se termina si incepem sa pierdem vizibil altitudine pana cand dam de o poteca spre est, care ne scoate din padure pana in soseaua asfaltata ce uneste Nistoresti de Sotrile.

Coboram pe asfalt si, cand intalnim primele case din Plaiul Cornului, intrebam oamenii locului de directii. Este chiar poteca ce tine “malul”, un drum de caruta cu urme de ATV, Enduro si destul de aglomerat la ora inserarii, pe care localnicii il numesc “Drumul Hotilor”. Am mai mers asa 5 km. Vedeam constant in dreapta localitatea Breaza si Valea Prahovei.

Am avut parte de un apus spectaculos care ardea copacii de pe marginea drumului.

Primul semn ca am ajuns in Cornu a fost crucea bisericii. Aici am ales sa coboram in sat si sa intrebam cum sa ajungem la podul pietonal care duce in Gara Breaza.

In total 26 de km, 9 ore de plimbare si o vreme de toamna tarzie in miez de iarna.