Începutul lui decembrie m-a prins în Munţii Călimani: de Sfântul Andrei urcasem de la Gura Haitii spre Vârful Reţitiş, pe un traseu de nouă ore care îmi schilodise umerii, iar următoarele două zile aveam să le petrec tot pe cărări de munte.

1 Decembrie de la Reţitiş la Şaua Nicovală

Pentru 1 Decembrie aveam plănuite mai multe trasee în zonă (spre iezer, spre Vârful Pietrosul Călimani sau spre stâncile 12 apostoli), dar la Cabana Rețitiș (2021 m) este ceață mai tot timpul.

Cum nu se vedea la mai mult de 10 metri depărtare decât albul ceții, patru din grup am făcut o scurtă plimbare până la Șaua Nicovală.

Natura este impresionantă și la temperaturi cu minus!

În spiritul lui 1 Decembrie i-am aliniat pe Andrei C., Ovidiu și Luiza pentru o poză tricoloră – ce bine e să ai haine de munte colorate!

La întoarcere dăm de un grup de tineri care aleargă în direcţia opusă, spre mirarea mea – cine aleargă pe zăpadă, pe ceaţă? Îmi zic că s-or antrena pentru maratoane montane, dar prea-s de tot!

Ziua Națională a României a continuat cu masa prelungită de la ora 5 și mimă până la miezul nopții.

Întoarcerea: Vârful Reţitiş – Cabana Lomaş

Duminică ne trezim devreme pentru că de la Vârful Reţitiş până la Topliţa sunt peste 24 de kilometri. Din cauza ceţii dese, o luăm pe drumul forestier, ca să nu mai avem surprize cu marcajul.

Nici când ieşim din Parcul Naţional Călimani ceaţa nu se duce.

Din loc în loc dăm de izvoare cu apă potabilă şi bănci de lemn amenajate de cei de la Salvamont Topliţa Călimani.

Avem şi şansa să ne încercăm echilibrul pe drumul forestier îngheţat.

Apa pârâului pare cărămizie – de vină este sulful prezent în zonă.

Cabana Lomaş -Topliţa

Tot coborând ajungem şi la Cabana Lomaş (1000 m), unde ne întâmpină o gaşcă de patrupezi dalmaţieni autohtoni. Aici dăm peste tinerii care, cu o seară înainte, coborau în fugă de la Vârful Reţitiş. Intenţionau să ia vin de la Lomaş, numai că greşiseră direcţia 😛

Cabana Lomaş este renovată, arată aşa cum trebuie să arate o cabană de munte, cu patru paturi de lemn în cameră, la 80 de RON pe noapte.

Câinii de la Lomaş ne însoţesc mare parte din drum. Temperatura e mai ridicată decât la 2000 de metri, pe alocuri e noroi şi ne murdărim iar pe picioare.

Trecem de Schitul Tuturor Sfinţilor şi valea e din ce în mai largă.

Natura te farmecă şi aici: ceaţa se ridică precum un văl de pe pajişte, printre brazi, spre culmile munţilor.

Deşi mersesem o groază, mai aveam mult până în Topliţa. Noroc cu unul din salvamontiştii de la Cabana Lomaş care ne-a luat pe trei dintre noi cu maşina până în oraş şi s-a întors şi după ceilalţi apoi. Adevăraţi oameni ai muntelui!

Seara a continuat cu o masă de cinci ore la Restaurantul Izabella (am rămas surprinşi de preţurile mici şi mâncarea bună), o încercare de geocache şi trenul de la miezul nopţii spre Bucureşti.