Castelul Bethlen din Criș, bisericile fortificate din Daneș, Seleuș, Hoghilag, Dumbrăveni, Saroșu pe Târnave – Biertan – Copșa Mare – Valchid
Transilvania mă fascinează de când am descoperit că dincolo de Carpați există ceva mai mult decât Castelul Bran și Sighișoara. Mă atrag casele alea mari săsești, vopsite în culori pastelate, cu acoperiș de țiglă arsă, cu porți înalte de lemn și obloane la fereastră. Le vezi înșirate de-a lungul drumului ce te duce spre o biserică fortificată sau spre un castel al vreunui nobil maghiar. Și cum să le descoperi mai bine dacă nu pe bicicletă?
Pregătiri de drum
Am ales să explorăm zona Sighișoara – Biertan în week-end-ul de Florii (12-13 aprilie 2014), în ciuda vremii care se anunța ploioasă. Amânasem deja ieșirea cu o săptămână, tot din cauza timpului nefavorabil, așa că de data asta eram hotărâți să ne vedem de planuri. Ne-am strâns cinci oameni într-o mașină (Andrei, Ștefan C., Loredana G, Vlăduț N. și cu mine), am înghesuit două din biciclete în portbagaj și pe alte două le-am agățat pe haion, în spatele mașinii.
Până am plecat din București, până am trecut de Sighișoara, s-a făcut ora 3 după-amiaza. Urma să lăsăm bagajele la cazare, undeva aproape de Daneș, și de acolo să plecăm pe traseu.
Pensiunea Poiana Cerbului se află într-o vale, în mijlocul unei poienițe, la 11 kilometri de Sighișoara. De pe DN 14 faci la dreapta pe un drum de macadam și după 4 km treci poarta pensiunii.
Prima zi: Stejărenii și Castelul Bethlen din Criș (20 de km)
Era soare când ne-am urcat pe biciclete și-am început să pedalăm spre Criș.
Suntem în Zona Târnava Mare, desemnată sit Natura 2000 – o rețea europeană de zone naturale protejate. Pentru ce? Pentru fânețele, pajiștile, pădurile de stejar și carpen, pentru speciile protejate de păsări, fluturi și flori. Iubitorii de natură pot vizita și Rezervația de Stejari Multiseculari de la Breite din apropiere.
În prima localitate Stejărenii (Peschendorf) am rătăcit puțin traseul: inițial ne-am ținut după un drum pavat cu țiglă și-am ajuns la biserica de pe deal. Slujbe nu se mai țin aici decât o dată – de două ori pe lună, dar cimitirul e destul de îngrijit. Măcar am avut priveliște asupra satului cu biserica evanghelică în mijloc.
Până la urmă am găsit dealul pe care trebuia să urcăm de fapt și, după 60 de metri diferență de nivel, ne bucurăm de o coborâre lungă care ne duce până la drumul asfaltat.
Criș
La intrarea în Criș, zărim în curtea unor localnici două căprioare. Erau obișnuite cu oamenii, că s-au apropiat curioase de gard. Fără să-i fi întrebat ceva, proprietarii gospodăriei se disculpă zicând că le au de mici și că animalele nu vor să mai plece de la ei. Mie mi s-a părut cusută cu ață albă povestea asta, plus că una din căprioare avea un gol de păr pe-o parte care părea boală de piele…
Castelul Bethlen e cocoțat pe-un deal în mijlocul localității Criș, la 30 de kilometri de Sighișoara. Când am ajuns noi era deja ora 5 după-amiaza, dar paznicul a fost de treabă și ne-a lăsat să intrăm, chiar dacă tocmai se terminase programul de vizitare. Am cotrobăit pe sus, prin încăperi care aminteau de fastul de odinioară, ne-am suit pe scara de lemn din turn și-am admirat de sus curtea interioară și împrejurimile castelului. Castelul nu are un ghid oficial, dar paznicul Olimpiu se ocupă și de partea asta turului, chiar ne surprinde cu informații pertinente și legende locale.
Citește mai multe despre Castelul Bethlen în articolul de aici.
Cât timp ne-am plimbat prin cotloanele castelului, afară a început să plouă. A trebuit să ne întoarcem la pensiunea Poiana Cerbului pe același drum, unde-am ajuns cu hainele și încălțamintea ude. Noroc că erau caloriferele calde și până dimineața ni s-a uscat tot echipamentul.
A doua zi: Daneș, Seleuș, Hoghilag, Dumbrăveni, Saroșu pe Târnave – Biertan – Valchid (53 km)
A doua zi vremea ne-a zâmbit și-am pedalat pe soare pe un traseu buclă de la pensiune, prin Daneș, Seleuș, Hoghilag, Dumbrăveni, până la Biertan și Valchid, traseu ce ne-a dus mai mult pe drumuri de țară și comunale, ca să scăpăm de circulația mașinilor.
Daneș
Nu am intrat în biserica fortificată evanghelică din Daneș (secolul XVI), pentru că părea închisă și se auzeau cântece de la biserica baptistă de alături.
De reținut! Multe din bisericile fortificate sunt închise și trebuie să întrebați în sat de localnicul responsabil cu cheia de la intrare.
Seleuș
De pe DN 14 am făcut la dreapta spre Seleuș, unde era o altă biserică fortificată cam din aceeași perioadă. De data asta am intrat în curte și bărbații care așteptau lângă turnul-clopotniță ne-au îndemnat să vizităm biserica până nu începea slujba. Sașii au o înfățișare aparte, blonzi cu tenul deschis și ochi albaștri, vorbesc în germană între ei și răspund politicoși în română la întrebările noastre. Era ora 12 fără câteva minute și se strânseseră câțiva oameni înăuntru, puținii sași care au mai rămas în localitate și care participă la slujbă.
Prod
Pornim apoi spre Prod, unde a existat o biserică fortificată până în 1902, după care a fost dărâmată și înlocuită cu actuala biserică în stil eclectic. În Prod e o herghelie de cai și pe deal întâlnim un cuplu călare. Domnul e un pensionar francez, stabilit la Brașov pentru că-i place țara noastră. Vorbește stricat românește, dar se descurcă; tânăra româncă îi completează răspunsurile zâmbind pe sub mustață.
La coborâre Vlăduț face pe zmeul și lasă bicicleta să o ia la vale, fără să mai țină cont că din față vin două pesoane călare. Întâmplarea face ca Vlăduț să aibă un balon prins de rucsac, așa că unul din cai se sperie, sare și doboară femeia din spate…noroc că a căzut pe moale, într-un șanț plin de iarbă și pământ afânat.
Pe lângă echitație, zona e recomandată și pentru ture de bicicletă (pe copaci sunt marcaje de genul ăsta). Plus că ai niște pajiști verzi numai bune de întins cortul în mijlocul naturii!
Hoghilag
În Hoghilag ajungem pe un drum de țară șerpuit, printre câmpuri verzi, și ne intersectăm în localitate cu DN 14. De departe zărim Biserica Evanghelică fortificată (secolul XIV), care nu se poate vizita.
Dumbrăveni
Pedalăm spre Dumbrăveni, localitate în centrul căreia domnesc două clădiri impozante, despărțite de DN14: Castelul Apafi și Biserica Armeană. Pe internet am găsit informații potrivit cărora în castel ar fi în prezent Colecţia Muzeală a Armenilor Transilvăneni, dar mie mi-a lăsat impresia că nu se poate vizita. Ce muzeu are tractoare în curte și geamuri sparte?
Citește mai multe despre Castelul Apafi și Biserica Armeană în articolul de aici.
Șaroșu pe Târnave
Drumul ne-a dus peste Târnava Mare, în Șaroșu pe Târnave, unde te suprinde o altă biserică evanghelică fortificată (secolul XV), dar pe care băieții nu au vrut să o mai vizităm, ca să apucăm să vedem cum trebuie Biertanul. Supărată că nu apuc să vizitez tot, am gonit țigănușii care-mi săriseră pe cap să le dau un leu.
Biertan
Biserica fortificată cocoțată pe deal în mijlocul localității Biertan datează din secolele XV- XVII și din anul 1993 face parte din patrimoniul UNESCO. Biertanul e printre cele mai bine conservate monumente de tipul ăsta și parcă e și mai bine pregătit pentru turiști (are și magazin de suveniruri). Când l-am vizitat noi tocmai venise și un autocar cu turiști germani.
Citește mai multe despre Biertan în articolul de aici.
Prânzul l-am luat la Pensiunea Unglerus, care e chiar lângă zidul cetății. Mâncarea a fost foarte gustoasă iar decorul medieval pe măsura importanței monumentului de alături.
Copșa Mare, Valchid
Biertan era obiectivul nostru turistic final înainte să plecăm spre București. Andrei cu Vlăduț au luat-o înainte ca să ne iasă în întâmpinare cu mașina să ajungem mai repede acasă.
Am ieșit din localitate pe un drum de țară, am urcat un deal și-am coborât în goană până în apropiere de intrarea în Copșa Mare unde se poate vizita o altă biserică fortificată. Ne-am continuat drumul prin Valchid, unde în prezent se lucrează la restaurarea cetății bisericii fortificate. M-am oprit aici să fotografiez o hartă a tuturor bisericilor fortificate din zonă și atunci am foat iar asaltată de țigănuși care cereau bani. Am observat că de fiecare dată când îi întreb de ce cerșesc, cine-i pune să facă asta, răspunsul lor constant este „Îmi dai și mie un leu?”.
Drumul nostru s-a continuat plăcut sub soarele de aprilie până am dat de asfalt.
Cum au venit și-au plecat sașii din România
Sașii sunt o populație de orgine germană, stabilită în sudul și nord-estul Transilvaniei începând cu secolul al XII. Colonizarea acestora a fost încurajată de Regele Geza al II-lea al Ungariei, ca să apere hotarele Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. După al doilea război mondial, odată cu venirea sovieticilor în România, se înrăutățește viața sașilor. Urmează naționalizarea mijloacelor de producție, deportările în Uniunea Sovietică, evacuările șvabilor din Banat și emigrarea „naționalităților” germane în patria mamă contra unei sume plătite de către statul german celui român (1978). Între 1990-1992 sașii emigrează în masă în Occident. Casele lor sunt apoi cumpărate sau chiar ocupate abuziv de populația rromă din zonă.