În drum spre Roșia Montană și căutam cazare unde să ne primească și cu motanul nostru Șosețică. Așa am ajuns în localitatea Bucium, de unde pornește traseul spre Detunate, o rezervație naturală de tip geologic. Ce sonore sunt numele astea! Îmi aduceam aminte de ele de la lecțiile de la geografie din școala generală (doamna profesoară Niculescu ar fi mândră de mine!)

Ce sunt Detunatele?

Detunatele sunt niște coloane de bazalt, de formă hexagonală, care datează din Cuaternar. Numele lor vine de la sunetul provocat de pietrele când cad din masiv. În Țara Moților (Munții Apuseni) există două Detunate, la un kilometru și jumătate distanță una de cealaltă. Localnicii ne-au spus că se vizitează doar Detunata Golașă (1168 m înalţime), pentru că nu e potecă marcată spre Detunata Împădurită sau Flocoasă (1265 m înalţime), cum i se mai spune în zonă.

Atenție să nu confundați Detunatele din Apuseni cu Pietrele Detunate din Masivul Ceahlău!

Cum ajungi acolo

Străbați juma’ de țară ca să ajungi în sudul Munților Apusenilor, la poalele Munților Metaliferi. Traseul pornește din localitatea Bucium (Județul Alba), la aproximativ 70 de kilometri de orașul Alba-Iulia și 13 kilometri de Abrud.

Coordonate GPS: 46.27719 N, 23.19758

Traseul

Intrarea în traseu e marcată de un panou informativ, lângă biserica din sat. Plouase puțin peste noapte și Zorița, proprietara de la Pensiunea Carmen, ne-a recomandat să mergem pe drumul de după biserică, pe punct roșu, dacă nu voiam să ne înnămolim. Biserica se află lângă casa în care a locuit o vreme Ion Agîrbiceanu, autorul nuvelei „Fefelega” (dacă tot am amintit de generală).

Am luat-o, totuși, prin cimitir, printr-o gaură de gard, și am mers pe bandă roșie, care se unește la un moment dat cu punctul roșu. Am făcut alegerea asta și pentru că de la pensiune ne-au însoțit doi câini (unul scund, cu picioare scurte, și altul mare și flocos) care păreau să știe drumul. Poteca ne-a scos într-un drum forestier cam abrupt, de-am dat jos un strat de haine de pe noi. Între timp câinele mare s-a făcut nevăzut și-am rămas cu „Picioare-scurte” (cum i-am zis eu) care ne-o lua mereu înainte și ne arăta calea.

După un sfert de oră suntem pe coama dealului și urcarea e mai lină. De-o parte și de alta a drumului forestier sunt pășuni cu case sau hambare de lemn. Sunt și mușuroaie de cârtiță; arată ca niște mingi de iarbă pe un teren înclinat. Detunata Flocoasă se vede în dreapta, cu vârful retezat de ceață.

Drumul se bifurcă la un moment dat și Picioare-Scurte o ia la stânga. Avea dreptate cățelul, că la dreapta era drumul spre sat, care te scotea la biserică. Ne-a confirmat asta și un nenea de la Popasul Fefeleaga, care susținea că este strănepotul eroinei din nuvela lui Agîrbiceanu. Foarte săritor, omul ne-a dat numărul lui de telefon 0741781979 în caz că ne rătăcim. Bine, poate și-a făcut reclamă popasului, pe care-l închiria pentru Revelion (aviz amatorilor).

Ne ținem după banda roșie până când traseul se desprinde de drumul forestier și o luăm iar la stânga. În depărtare se vede Detunata Golașă. Punctul roșu ne duce mai întâi la un izvor înghețat… ei bine, acum era dezghețat, dar venea un curent de aer rece de sub pietrele alea! Amuzant a fost Picioare-Scurte care s-a vârât în gaura dintre pietre și-a stat cu mine la poză.

Puțin mai sus dăm de stâncile de bazalt căzute de pe Stânca Detunatei. Sunt multe și pe potecă, acoperite de mușchi; călcăm cu grijă, că mușchiul e moale și umed. Cățelul se dă în spectacol și se dă cu roțile pe sus, mai latră după veverițe și apare lângă tine de unde nu te aștepți.

Ultima parte a traseului e abruptă și Picioare-Scurte ne-o ia iar înainte. Sus sunt stâncile aplecate, ca niște stălpi groși și scurți. Căutăm locul cel mai bun să ne cățărăm pe pietrele umede, în timp ce cățelul e deja sus. Pe partea cealaltă e hău și mă tem pentru viața patrupedului, dar ăsta chiar n-are nicio treabă. E vesel și drăgăstos, stă cu noi la poze, iar la coborâre îl mușcă în joacă pe Andrei (Vezi VIDEO mai jos). În depărtare se văd vârfurile ciuntite ale unui munte exploatat (o fi Roșia Poieni?).

Legenda Detunatelor

Niște locuri așa de spectaculoase au musai și-o legendă. Se spune că aici trăiau uriași și zâne, numai că uriașii le urau pe zâne și le ucideau. Întâmplarea face ca fiul conducătorului uriașilor să se rătăcească prin pădure. Venind seara, s-a așezat sub un brad să se culce, dar atunci a fost atras de cântecul unei zâne care cânta lângă un foc. Cei doi tineri se îndrăgostesc, însă povestea de iubire le e curmată de conducătorul uriașilor, care-și urmărește fiul și o omoară pe zână. Furios, tânărul își ucide tatăl cu un pumnal. Pamântul s-a deschis și i-a înghițit pe uriași și trupurile îndrăgostiților, iar din adâncuri au ieșit flăcări ce s-au transformat în stane de piatră, chiar pe locul de astăzi al Detunatelor.

Fotografii și video

Vezi mai multe fotografii în galeria de mai jos (fă click pe poze pentru slideshow).

Sau urmărește videoclipul de mai sus pe contul Youtube Povești călătoare.