Cu ce ne-au impresionat sârbii și Serbia

Tractor în Serbia

De fiecare dată când mă întorc din Serbia mi se pare și mai frumoasă. La începutul lui mai 2014 am mers până în vest, aproape de granița cu Bosnia, și m-am convins că e o țară care merită vizitată, mai ales dacă îți place natura. Iată unsprezece lucruri care m-au impresionat în Serbia. 

Vezi galerie foto la sfârșitul articolului

1. Serbia e perfectă pentru camping

Serbia e o țară perfectă pentru iubitorii de natură. Nouă ni s-a părut o combinație între Apuseni și Valea Cernei. Cum cobori spre centrul țării  și te îndrepți spre vest, vezi pajiști întinse, verzi, cu case răsfirate pe dealuri. E mult mai populată decât Bulgaria (sunt oameni pe stradă și pe câmpuri), dar nu așa de aglomerată ca România. Pajiștile alea verzi sigur ar fi pline de grataragii cu muzica dată tare dacă ar fi în România, dar aici zici că ești în Germania, așa de curate sunt.

Informații despre campingurile din Serbia găsești pe camping.rs și camping.info iar o hartă foarte utilă cu locurile de campare este aici.

Noi am stat într-un camping micuț, „Viljamovka”, amplasat într-o livadă de pruni, lângă Mokra Gora. Deși era 9 mai, era prea frig pentru cort, așa că am stat în căsuța din camping, care zici că-i din povești, cu obloanele alea de lemn vopsite în verde.

2. În Serbia e curat

Am traversat țara în lung și în lat, dar nu am văzut gunoaie pe marginea drumului, cum găsești la noi, și nici animale moarte sau în prag să fie lovite de mașini. Din contră, pe autostradă și pe drumuri naționale am observat că erau oameni care tăiau iarba de pe marginea asfaltului. Peste tot ai impresia că fiecare petic de pământ este îngrijit și că nimic nu e lăsat de izbeliște. Nici râurile nu sunt pline de pet-uri, iar pe muntele Kablar locul de picnic era amenajat cu coșuri de gunoi care păreau curățate regulat.

3. Sârbii petrec și se simt bine

Am remarcat forfota tinerilor într-o seară în Niș, când lumea era la terase, în oraș. Dar mai mult m-a impresionat cum cântau în mocănița de la Mokra Gora. Ce gălăgie plină de veselie răsuna de la masa lor când am făcut popas într-una din stațiile trenului!

4. Serbia e perfectă pentru biciclete

Am întâlnit și mulți bicicliști, asta și pentru că sârbii sunt un popor sportiv. Pentru viitor avem de gând să revenim cu bicicleta pe-aici; peisajul te îmbie la pedalat (pajiști, podgorii, livezi de pruni), iar dealurile sunt suficient de dese și pentru bicicliștii care-și doresc să simtă că depun efort. Un avantaj e și faptul că nu sunt multe mașini pe stradă, deci te simți în siguranță oriunde ai pedala.

 Citește despre Eurovelo 6 care străbate Serbia sau mai multe despre călătoria pe bicicletă prin Serbia aici.

5. Agricultura merge ca pe roate în Serbia

Mie sârbii mi s-au părut oameni harnici, pentru că în cele două zile în care ne-am plimbat în centrul și vestul Serbiei am văzut mulți oameni pe câmp, cu tractorul sau la  stropit legumele. Apropos de utilaje agricole, mai toți au tractoare, treierătoare și motosape, chiar dacă vechi de câteva generații. Când te gândești că la noi la țară lumea încă lucrează pământul cu ajutorul cailor și vitelor… Nici animale pe lângă gopodării nu am văzut, și doar ne-am plimbat prin zone agricole la greu.

Serbia e pe locul II în lume la producția de prune și pe locul III la zmeură.

6. Drumurile sunt bune

Drumurile lor sunt bune, mai bune decât ale noastre sigur. Am mers pe autostradă, pe drumuri naționale, județene și forestiere și nu avem de ce să ne plângem.

Pe 80 km de autostradă am plătit 1080 de dinari (echivalentul a 40 de ron), dar am avut și o peripeție aici: la intrarea pe autostradă nu era nimeni care să ne dea tichet sau să ne ia banii, așa că am mers mai departe ca și cum eram pe-un drum obișnuit. La ieșirea de pe autostradă tipul de la ghișeu ne tot cerea tichet și noi „Nu, că nu avem”. „You must have ticket”. Până la urmă a înțeles ce se întâmplase și ne-a zis că trebuie să ne luăm singuri tichet de la tonomat la intrarea pe autostradă.

Vezi și taxele pe autostradă în Serbia aici.

Și totuși, am dat de-un drum prost, plin de petice, pe când căutam stâncile de la Djavolja Varos (Devil’sTown). Eram aproape de Kosovo, în partea de sud a Serbiei, și poate de-aia nu s-a mai ocupat nimeni de starea lor. Noroc că nu au fost decât vreo 10 kilometri.

7. Mașini mici sau vechi

Sârbii au mașini mici, nu o să-i vezi cu balene cum e plin tot Bucureștiul. Plus că au multe mașini vechi și parcuri de mașini la mâna a doua sau parcuri de dezmembrări auto. Când o să vezi un automobilul cocoțat moț pe-o clădire sau un desen cu o mașină în mărime naturală de pe zid, acolo sigur se vinde o (bucată de) rablă. Cine știe cât de mult or polua mașinile astea vechi…

8. Casele bănățene

Și sârbii au Banatul lor, dar, spre deosebire de Banatul românesc unde mai ai puțin și ieși din casă direct în stradă, în Banatul sârbesc ai ditamai pajiștea în fața curții. Am intrat în Serbia pe la Vama Naidăș (mai jos de Timișoara) și, pe măsură ce coboram spre centrul țării, am remarcat că nu mai sunt casele cu poartă mare, cu curte interioară și obloane la ferestre, specifice Banatului (inclusiv celui sârbesc). Peisajul s-a schimbat în case cu etaj și mansardă, fără garduri.

9. Sârbii sunt înalți și arată bine

De prima oară când am fost în Serbia am remarcat că oamenii ăștia chiar arată bine: înalți, bine făcuți. Și nu numai bărbații, ci femeile. Un sârb de la Oficiul de Turism din Belgrad ne-a zis odată că sunt așa de înalți datorită reliefului muntos din restul Iugoslaviei.

10. Sârbii sunt ortodocși

Bine, poate nu toți, că au și romano-catolici, musulmani, protestanți și evrei. Multe din obiectivele turistice din Serbia sunt reprezentate de mănăstirile și bisericile ortodoxe.  Și care-i cel mai bun exemplu că oamenii sunt credincioși decât crucea înaltă de 18 metri de la intrarea în Kragujevac?

11. Și la ei se vorbește româna

Sârba e o limbă slavă care se aseamănă mult cu croata și cu alte limbi vorbite în Balcani. Sârbii folosesc alfabetul chirilic și destul de mult și pe cel latin, așa că străinii o să se descurce cu plăcuțele lor indicatoare. Plus că în zonele mai turistice tinerii vorbesc engleza bine.

Noi am fost surprinși să aflăm că limba româna e limbă oficială în partea nordică a Serbiei (Voievodina) (mai exact, una din limbile oficiale) și că se vorbește și pe Valea Timocului, în partea central-estică, corespunzătoare județelor Bor și Zaječar.

Și asta am aflat-o după trei zile de plimbat prin Serbia, când eram aproape de granița estică să trecem în Bulgaria și ne-a oprit Poliția: drumul era închis pe-acolo. Polițiștii au fost tare simpatici cum vorbeau ei într-o română stricată, cum făceau mișto unul de celălalt și se lăudau că ne-au învățat limba de la iubitele lor românce. Unul din ei, Zoran („Zorilă” pe românește) s-a încrezut că a făcut haltere și ne-a arătat de două ori ce brațe musculoase are :-))

Fotografii:

Pentru fotografii, vezi albumul „Cu ce te impresionează sârbii și Serbia” de pe contul Google + Povești călătoare sau fă click pe imaginiile de mai jos.

This entry was posted in Ghid, În mişcare, în natură, preţuri, Serbia and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Fatal error: Uncaught Exception: 190: Error validating application. Application has been deleted. (190) thrown in /home2/otzbgdpw/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273