Primul meu concurs de biciclete

Nu m-aş fi imaginat niciodată participând la un concurs de biciclete. Noroc cu Gărgăune, care e foarte pasionat de tot ce ţine de ciclism şi de la care am aflat că există şi concursuri pentru amatori în apropierea Bucureştiului. După participarea lui Andrei la Prima Evadare în primăvara lui 2010, mi-am dorit să încerc şi eu atmosfera aia de concurs, adrenalina ce pune stăpânire pe tine când te întreci cu alţii şi pedalezi de nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de aşa ceva…şi mai ales satisfacţia că ai terminat concursul!

Numai că, după ce am parcurs traseul de recunoaştere de la Prima Evadare, mi-am dat seama că încă nu sunt în stare să pedalez 55 de kilometri şi mi-am spus să încerc ceva mai uşor pe moment: Comana Bike Fest.

Iată-mă, deci, pe 28 mai 2011, la primul meu concurs de biciclete! Eram oarecum novice, neavând cine ştie ce experienţă, pentru că pe Sălăţica (bicicleta) o aveam de o lună; cu toate astea, ştiam să pedalez de mică, pe bicicleta lui tataie, sau, mai târziu, pe-a lui frate-meu (când era disponibilă).

Concursul de la Comana mi se pare perfect pentru începători, pentru că îţi oferă posibilitatea să alegi între două trasee de lungimi diferite. Un mic inconvenient ar fi că se află la 30 de kilometri distanţă de Bucureşti, ceea ce presupune că ori te duci pe bicicletă, ori ai maşină, ori apelezi la transportul pus la dispoziţie de organizatori.

Traseul Bujorilor are aproximativ 20 de kilometri şi se parcurge relativ repede: prima concurentă a ajuns după o oră şi 10 minute, iar ultima după aproximativ trei ore. Bineînţeles că băieţii au ajuns mai repede (primul după mai puţin de o oră). Dacă alegi varianta scurtă a concursului, s-ar putea să te incomodeze ritmul celor care merg mai încet decât tine şi pe care îţi va fi greu să-i depăşeşti pe potecile strâmte din pădure. În plus, traseul scurt este preferat de copii.

Traseul se numeşte aşa pentru că traversează Rezervaţia Bujorilor. Cu toate că zona este cunoscută datorită bujorului românesc, localnicii dedicându-i chiar şi o sărbătoare în luna mai, eu n-am văzut nicio floare (în afară de florile de soc pe care le-am cules la sfârşitul concursului).

Dacă anul trecut am ales Traseul Bujorilor şi mi s-a părut că puteam să mai pedalez şi că s-a terminat concursul prea repede, anul acesta voi participa la traseul lung, Lacul Comana. Acesta are aproximativ 35 de kilometri, traversează Pădurea Comana şi Pădurea Călugăreni şi se poate parcurge între o oră şi jumătate – trei ore şi jumătate.

Concursul este frumos şi important este să participi. Experienţa este ceva de neuitat, mai ales dacă eşti la început într-ale concursurilor pe biciclete. Eu mă duc de dragul de a participa, nu să fac performanţă. Măcar anul ăsta o să-mi stea casca bine pe cap, că mi-am achiziţionat şi eu una pe măsură între timp, şi nu mai apelez la echipamentul lui Andrei.

După concurs, concurenţii şi-au testat echilibrul pe slackline.
După concurs, concurenţii şi-au testat echilibrul pe slackline.

This entry was posted in Bicicletă, În mişcare, în natură, România and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Fatal error: Uncaught Exception: 190: Error validating application. Application has been deleted. (190) thrown in /home2/otzbgdpw/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273