Ne place Ploieștiul. Orașul ăsta parcă e mereu în drumul nostru spre alte destinații, dar nu ne-am fi gândit niciodată să-l vizităm. Tura pe biciclete prin Prahova la conace (Bucov, Urlaţi, Râfov) şi mănăstiri din toamna lui 2012 ne-a deschis apetitul pentru Ploiești, pe care ne-am propus să-l vizităm pe-ndelete.
O primă plimbare am făcut-o în a doua zi de Crăciun, când, bineînțeles, toate muzeele erau închise. Oricum noi ne-am dus acolo să ne uităm la casele de epocă stil la Belle Époque.
Ne-am întors în Ploiești într-o duminică de aprilie având în plan să vizităm muzee de data asta. Știam că nu o să avem timp de toate, dar merita drumul chiar și pentru două -trei obiective.
Hipodromul
La intrarea în Ploieşti, pe Bulevardul Bucureşti, trage maşina pe dreapta şi intră la Hipodrom. Dacă ești în zonă într-o zi de sâmbătă sau duminică, poate ai norocul să vezi o cursă de cai. Până să intrăm noi, deja se terminaseră cursele de trap, dar mai rămăseseră doi jochei să se antreneze cu caii. Cu ochii semideschişi din cauza soarelui puternic, am aşteptat să ajungă în dreptul nostru de câteva ori. Programul curselor pentru următoarele luni îl găsiţi aici.
Muzeele cele mai importante sunt la mică distanță și le poți face la picior. Două dintre ele ne fuseseră recomandate: Casa de târgoveț și Muzeul ceasului.
Muzeul ceasului “Nicolae Simache”
Muzeul Ceasului se află pe strada cu același nume, la numărul 1. Am văzut niște minunății de ceasuri din toate epocile, unele aparținând chiar unor personalități. Nu mai auzisem până atunci că puteai măsura timpul cu ajutorul unei lumânări gradate sau că există sistem antifurt la ceasuri. Am scris mai multe despre muzeul ăsta aici.
Casa de târgoveț
La câțiva pași de Muzeul ceasului se află Casa de târgoveț din secolul al XVIII-lea – al XIX-lea, o căsuță cu prispă în mijlocul unor clădiri mai noi. Cochetă, bine întreținută, te farmecă de cum îi treci pragul. Am povestit pe larg ce-am văzut în fosta casă a negustorului Ioan Hagi Prodan în articolul de pe acest link.
Ne-ar fi plăcut să rămânem să vizităm și celelalte două muzee de pe listă (Casa Memorială Nichita Stănescu și Muzeul Petrolului), dar se făcea târziu și voiam să intrăm și la salină.
Salina Prahova
Pe drumuri ocolite și dealuri mergem pe traseul Drumul vinului ca să ajungem la Slănic Prahova. Reușim să prindem ultima coborâre în salină (15:00) și pentru o oră ne plimbăm în subteran căutând ceva să ne impresioneze. Deși este cât de cât amenajat pentru activități recreative, locul nu te îmbie să vii regulat aici, poate doar să revii după vreo cinci ani să vezi dacă s-a schimbat ceva în bine. Citește mai multe despre Slănic Prahova în articolul ăsta.
Drumul vinului
,,Drumul Vinului” face parte din traseul vinului pe care mergeau romanii în Europa. În Prahova, acesta străbate podgorii faimoase și include popasuri la conace, curţi domneşti şi mănăstiri. Drumul trece prin localităţile Filipeştii de Târg, Băicoi, Boldeşti, Bucov, Pleaşa, Valea Călugărească, Iordăcheanu, Urlaţi, Ceptura, Fântânele, Tohani, Gura Vadului, Călugăreni.
Traseul ăsta este bun de făcut toamna pe biciclete, când se vor coace strugurii. Pentru noi este mai accesibil din direcția Buzău -Ploiești, pentru că avem mai multe trenuri de întoarcere Ploiești – București.
Crama Casa Seciu
La finalul excursiei am mers la Crama Casa Seciu, cocoțată pe un deal de unde se văd podgoriile înșiruite sub soare. Sau sub norii de furtună, că ne-a prins ploaia la întoarcere.