Depeche Mode îmi plac de mică, de pe vremea când unchiu-meu avea camera tapiţată cu postere cu ei. În 2006 nu am avut bani de bilet, în 2009 nu au mai venit, iar anul ăsta mi-a cam dat emoţii curierul până a venit cu biletele.

Concertul Depeche Mode

Aveam un mic top personal din piesele mai vechi ( “Policy of Truth”, “Enjoy the Silence”, “Personal Jesus”, “World in My Eyes”, “No Good” şi “Walking in My Shoes”), melodii pe care îmi doream să le aud live. 

Cum am o problemă cu timpul, am întârziat şi-am pierdut vreo juma’ de oră din concert. Am ajuns când cântau “Policy of Truth”.  Fuseseră deja “Welcome To My World”, “Angel”, “Walking in My Shoes”, “Precious”, “Black Celebration”. Am prins şi “Should Be Higher” şi “Barrel of a Gun”, “Sooth My Soul”,”A Pain that I’m Used to”, “Enjoy The Silence”,  “Personal Jesus” iar la bis “Just Can’t Get Enough” şi “I Feel You”.  Martin Gore a cântat două piese solo de mi-au mers la inimă şi alea.

Preferatul meu din Depeche Mode e Dave Gahan, deşi, când eram mică-mi plăcea de Martin Gore. Au mai îmbătrânit băieţii, dar cântă la fel de bine şi se mişcă şi mai şi. Să fi văzut ce mişcări din şolduri făcea Dave! La un moment dat şi-a dat jos vesta de piele şi s-a unduit de m-am întrebat ce identitate sexuală are (recunosc, astea-s prejudecăţi).

Merită să vezi spectacolul; mie mi-au plăcut muzica, imaginile de pe fundal şi luminile şi aş repeta experinţa într-o altă ţară. Turneul Delta Machine continuă prin Europa şi Statele Unite şi Canada până în februarie 2014. Vara asta poţi să-i auzi cântând în Elveţia, Danemarca, Italia, Franţa, Slovacia, dar pentru lista actualizată intră aici.

Stadionul şi biletele din ceruri

Concertul ăsta a fost şi pretextul să văd noua faţă a Stadionului Naţional. Aş fi vrut să-i aud pe Depeche Mode în concert într-o altă ţară, aşa aş fi împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură, cum am făcut anul trecut cu Florence + the Machine în Belgia.

Când ne-am hotărât, în sfârşit, să mergem la concert în Bucureşti,  nu am mai apucat bilete pe gazon şi ne-am luat pe penultimul rând de sus al stadionului, la 145 de RON. Tribuna 2 Est – Inel 3 – Sector 322. Randul 24, locuri: 2, 1

Panorama era fascinantă de la înălţimea aia, mă simţeam ca pe crestele din Piatra Craiului. Se vedea şi Casa Poporului. Păcat că nu se auzea bine. De văzut, nu mai zic.

După jumătate de oră am coborât până la baza inelului 3, unde se auzea mai bine. De reţinut: să cumpăr bilete la concert din timp data viitoare!

După concert, pe gazon lumea se îngrămădea să iasă printr-o pâlnie. Pe inelul #3 nu au fost probleme de genul ăsta.

 M-a impresionat stadionul şi sper să revin la un alt concert în curând (poate vin Arcade Fire în România). Organizarea a fost destul de bună, mai ales cei de la Security au avut grijă să-mi confişte ciocolăţele 😛