La Casa Oamenilor de Știință (fosta Casă Assan) am ajuns când credeam că nu mai am nicio șansă să găsesc un restaurant în centru, cu prețuri ok, în care să nu se fumeze și să nu urle muzica. 

Petrecusem trei ore pe internet să caut un local care să corespundă cerințelor. După multe telefoane la care nu răspundea nimeni sau primeam mesaj că numărul nu mai este în serviciu, am tras concluzia că restaurantele din Capitală au viață scurtă. Într-un final am dat peste Restaurantul Casa Oamenilor de Știință (COS), în trecut Casa Assan.

Știu, numele pare pompos, dar trebuia să o încerc și pe asta. M-am uitat pe site la câteva fotografii din interior și pe meniu și, spre fericirea mea, când am sunat la telefon am reușit să fac rezervarea. Bonus: la ei nu se fumează deloc.

Puțină istorie și câteva coincidențe

Surpriza a venit când m-am uitat la fotografii cu exteriorul clădirii și mi-am zis că asta sigur trebuie să fie o casă-monument. La fața locului o plăcuță avea să-mi confirme presupunerile. Casa Assan a fost ridicată între anii 1906-1914 în stil neoclasic francez după planurile arhitectului Ion D. Berindei (așa că semănă cu Muzeul George Enescu de pe Calea Victoriei proiectat de același arhitect), a intrat mai apoi în patrimoniul Academiei Române și din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Știință.

Dar cea mai mare surpriză a fost să aflu că frumoasa clădire monument a aparținut lui Bazil G. Assan, primul român care a făcut o călătorie în jurul lumii (1897-1898). Ce coincidență! La COS ne dădusem întâlnire cu niște prieteni care tocmai se întorseseră dintr-o vacanța petrecută în Emiratele Arabe și urma să povestim, bineînțeles, despre călătorii.

Tot legat de istoria clădirii, proprietarul său inițial Bazil G. Assan, inginer și explorator român, a rămas în memoria românilor și ca primul posesor de automobile de epocă. Tatăl său, George Assan, a construit alături de Ion Martinovici, prima moară cu aburi din România: Moara lui Assan. Coincidența face ca de la balcon de la mine de-acasă să se vadă chiar  fabrica asta monument, sau ce-a mai rămas din ea…

Casa lui Assan din Piața Lahovari are interioare elegante cu denumiri demne de un palat: Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, Sala de Șah, Sala Zodiac, Sala de Consiliu ori Sala Edison. Nu am apucat să vizităm fiecare încăpere a restaurantului, pentru că aveau un eveniment cu muzică de petrecere într-unul dintre saloane. Noi am stat în Sala Zodiac, cea cu un vitraliu uriaș cu semne zodiacale.

Mai mergem?

E clar că mi-au plăcut arhitectura și povestea clădirii, ca să nu mai zic de prețuri (care sunt comparabile cu cele de la Restaurantul Militar București: o ciorbă între 4 -10 lei, șnițel de pui 12 lei, bere 5-12 lei, ceai 3,5 lei). Aș reveni vara, să mănânc afară, pe terasă, să văd faimoasa scară exterioară ce dă în Parcul Trandafirilor și să fac mai multe fotografii.

Sugestia mea e să sunați la restaurant înainte să-i călcați pragul, nu că ar fi foarte căutat, ci ca să nu aveți supriza ca întreaga Casă Assan să fie rezervată pentru vreo nuntă sau alt eveniment festiv.

Și totuși, restaurantul are un aer desuet, cu farfurii cu inscripții aproape șterse. Vesela ar trebui înlocuită, la masă chelnerii uitaseră să aducă șervețele (lipseau și cele de pânză), iar fresh-ul de portocale era așa de acru că zici că era făcut din lămâi. Dar mâncarea a fost bună și nu o să mă las impresionată negativ de imaginea de „restaurant-strigoi” pe care i-au atribuit-o cei de la Restograf.