Azi e ziua unui amic drag nouă și, pentru că schimbă prefixul, ne-am gândit să-i dedicăm un articol pe blog.  Mai ales că lui îi datorăm logo-ul Povești călătoare.ro, cu pinionul, cu penița de scris și bățul de trekking. Da, știm că seamănă la prima vedere cu un scut și două săbii. Sau cu un capac de bere :-).

Poate unii îl știți pe numele de buletin Cristian Vlădoaica; noi îi zicem Kev, că așa s-a prezentat acum aproximativ patru ani când l-am cunoscut. E destul de faimos în lumea fotografilor și a bicicletelor. Și-a combinat pasiunile astea și s-a nișat pe Bike Pour-Trait. Puteți urmări o parte din lucrările lui la el pe site sau puteți vedea cum a fost imortalizată jumătate din Povești călătoare la Street-Delivery în cadrul proiectului dedicat bicicliștilor și bicicletelor.

De vreun an Kev s-a apucat de bike-polo, un sport nou la noi, dar pe care speră să-l popularizeze în rândul bicicliștilor. După cum îi spune numele, e un sport de echipă și se joacă la fel ca polo tradițional, numai că în loc de cai se folosesc bicicletele. Dar mai multe aflați de la băieții care practică asta în București, de pe pagina lor de Facebook: Bucharest Bike Polo sau chiar la o minge.

Gastronomia e o altă pasiune cu care m-a surprins Kev, pentru că în mintea mea oamenii care gătesc din plăcere au automat tendințe de îngrășare. Ei bine, Kev, pe cât de firav pare, pe atât de bine gătește. Plus că și-a mai și cumpărat tot felul de ustensile speciale de făcut spaghete, pizza și prăjituri ca la mama lor acasă. De ziua mea, împreună cu prietena lui, Marina, a făcut o tartă cu atât de multe fructe de zici că erau fructe cu tartă, nu invers.

De la Kev am aflat de un camping drăguț pe malul mării, Hacienda din 2 Mai. Sinceră să fiu, mi-a plăcut campingul ăla de când am văzut pozele lui Kev cu Marina lăfăindu-se în hamac la umbra cireșilor. Că veni vorba de natură, împreună cu Kev am colindat pe dealurile de la Comarnic și de la Breaza sau ne-am plimbat cu caiacul pe Lacul Sangov, am participat la recunoașterea traseului de la Prima Evadare.

Tot Kev a ținut morțiș să avem pagină de Facebook pentru motanul nostru Șosețică, așa că de ziua mea mi-a făcut cadou pagina asta… Nu aș fi făcut pagina pisicii pentru că știam că nu am timp suficient să mă ocup și de profilul pisicii și de cel al Poveștilor călătoare. Dar așa, Șosi s-a înfrățit virtual cu pisica Marinei, Tillea Pisicot, și-și povestește pe Facebook aventurile de motan neastâmpărat.

Revelionul lui 2012-2013 l-am petrecut în casa lui Moș Crăciun, adică acasă la Kev, unde spiridușii Moșului (Kev& Marina) ne-au hrănit cu bunătățuri și-au făcut atmosferă cum numai „Pantelimonul petrece”. Cred că de la Pantelimon i se trage lui Kev limbajul mai colorat 😛

De ziua lui și-a dorit o carte-simbol care să-i aducă aminte de schimbarea prefixului. Nu-o să-i dăruiesc o carte de Asimov, că am impresia că le-a citit pe toate, dar îi fac cadou articolul ăsta, cu dedicația:

La mulți ani călare pe bicicletă, cu fotografii bine încadrate și prăjituri pentru prieteni! 😀