La inceput de toamna, intr-o gasca de 11 oameni am plecat pe dealurile dintre Comarnic si lacul Paltinu. (mai mult…)
De cand am descoperit plaja de la Vadu am fost fascinat de reteaua de drumulete din zona. Si pentru ca pe jos nu pot acoperi distantele, mi-am luat bicicleta la mare. (mai mult…)
Padina Fest a fost pretextul pentru nişte plimbări montane.
Astfel, duminică am ales un traseu de dificultate medie, lung de şase ore. Aveam să urcăm spre Hotel Peștera – Valea Doamnelor – Şaua Bătrâna – Colţii Ţapului – Şaua Strunga – cu coborâre prin spatele Cabanei Padina.
Peisajul merită osteneala şi eventualii stropi de ploaie de pe drum.
Săptămâna viitoare (6-12 august), la Sibiu, are loc ARTmania, festival rock aflat la a şaptea ediţie. (mai mult…)
Când mergi la mare cu cortul, dimineţile încep devreme, de cum răsare soarele. Cum să mai dormi în căldura aia? Dar şi ce privelişte…
Week-end-ul acesta a avut loc cel mai mare spectacol aerian din România – Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition (BIAS 2012) , pe Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa–Aurel Vlaicu.
Evenimentul a marcat 100 de ani de istorie aeronautică a Aeroportului Bucureşti Băneasa.
Vineri ne-am bucurat de un preview a ceea ce urma să fie în week-end, întrucât de la biroul nostru se puteau vedea probele celor de la Frecce Tricolori (Italia).
La Padina am fost prima oară când nu aveam încă nici şapte ani, cu ai mei, cu cortul. Festivalul Padina Fest (2011) a fost prilejul de a repeta experienţa cu tot tacâmul: mers pe jos, dormit la cort şi spălat în apa râului. (mai mult…)
La Vadu te simţi cu adevărat în mijlocul naturii.
Week-end-ul acesta marcăm începutul verii astronomice cu prima ieşire la mare pe anul acesta.
Şi cum să te fereşti de razele soarelui decât printr-un parasolar Do It Yourself marca Gărgăune? E mult mai încăpător faţă de-o umbrelă şi face aerul să circule 🙂
Cheile Nerei sunt spectaculoase de cum dă colţul ierbii.
Paştele lui 2011 ne-a oferit amintiri de neuitat: am traversat apa rece a râului, ne-am ţinut de pereţii stâncilor să nu cădem în apă, ne-am întâlnit cu drumeţi de toate vârstele cu rucsacuri în spate, ne-am bucurat de frumuseţea Lacului Dracului…
Până şi cei peste nouă kilometri parcurşi pe jos, pe asfalt, la întoarcere, spre cazare, când abia mai trecea o maşină pe stradă (lumea se pregătea de slujba de Înviere, nu ca noi, pe coclauri), până şi kilometrii ăia care mi-au tocit bocancii de munte…mă fac să-mi amintesc cu drag de Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi să vreau să mă întorc pentru o nouă explorare a zonei.